Creată de Steven Zaillian și Richard Price, „În acea noapte”/„The Night Of" este o miniserie în opt părți despre un caz fictiv de crimă din New York. Primul episod s-a difuzat pe 11 iulie la HBO iar acum se poate urmări pe platforma online HBO GO.
Povestea se axează pe Naz Khan, un student adorabil și cam tocilar invitat la o petrecere în zona Lower East Side de către un jucător de baschet căruia îi este tutore. Rămas fără transport în ultima secundă, Naz ia taxiul tatălui său și pleacă din Jackson Heights, Queens, spre Manhattan. O femeie atrăgătoare se urcă în taxi și cere să i se accepte comanda, declanșând o întreagă serie de evenimente ce duc la acuzarea lui Naz de o crimă pe care spune că nu a comis-o.
Protagonistul devine, astfel, subiectul dezorganizării și manipulării din sistemul legal american, iar chinul său este amplificat și de faptul că este fiul unor imigranți pakistanezi.
Iată un innterviu cu John Turturro, pus în exclusivitate la dispoziția cititorilor Cinemagia,prin amabilitatea HBO România.
Cine e personajul tău?
John Stone este avocat al apărării. Se ocupă cu infracțiuni minore, furt, prostituție, lucruri de această natură. Nu preia cazuri de crimă – nu are stomac pentru asta. Este un tip foarte capabil și, probabil, în mintea mea, poate că a pierdut un caz foarte important și nu și-a mai revenit niciodată... Este cinic. Nu crede în sistem. Preferă să cadă la înțelegere decât să riște să ajungă în fața juraților. Duce un trai decent, dar cred că are potențial să fie un foarte mare avocat. E ca un naufragiat – totul e jale dar, undeva în interior, și-a păstrat idealismul.
Ce se întâmplă când îl cunoaște pe Naz? E mânat de intenții bune, sau vede o șansă de îmbogățire?
Cred că are o conexiune instinctuală cu Naz. Bineînțeles că este în căutarea unui loc de muncă, dar simte că ceva îl afectează – și poate că asta ține mai mult de el decât de puști. Așa se întâmplă și în viață. De o mulțime de ori oamenii devin prieteni sau iubiți pe baza unei simple conexiuni. El se conectează la acest puști și apoi ajunge să-l cunoască și e surprins, și încurajat, și dezamăgit. Trece printr-o mulțime de suișuri și coborâșuri. E un tip obișnuit, din multe puncte de vedere.
Stone spune în primul episod că adevărul nu contează atunci când e vorba să câștigi un caz. Dar crede că Naz ar putea fi vinovat?
Poate că inițial are sentimentul că acest puști nu ar trebui să fie aici, dar asta nu înseamnă că e sigur de asta. Nu l-am jucat în termeni absoluți. El știe că oamenii spun lucruri care nu îi reprezintă în mod autentic ci care construiesc o mască. Oamenii joacă întotdeauna versiuni ale personalităților lor reale și poate că există și în Naz un dement singuratic (indiferent dacă Naz este sau nu vinovat și chiar dacă am știut din scenariu cum se încheie povestea). De asemenea, contează și ce obții de la partenerul de joc – iar conexiunea noastră chiar a fost autentică.
Au existat mulți avocați mari în televiziune și film. Ce te-a atras la acest personaj?
Atunci când vezi pe cineva care se teme să fie bun, care nu poate reprezenta decât persoane implicate în dispute domestice, hoți, prostituate, proxeneți, etc... un om care nu dorește să fie implicat într-un caz greu pentru că se teme că și-ar putea condamna clientul la închisoare pe viață... Asta vorbește despre psihicul tău. Ți-amintești de Paul Newman în „The Verdict”? Filmul acela m-a uimit. Toți actorii au fost minunați în el, dar m-a impresionat acest tip care ar fi putut fi imens, dar care n-a făcut nimic multă vreme... Așa e Stone – un compendiu de probleme omenești.
Cum te-ai pregătit pentru rol?
Ador pregătirile. Îmi place să mă documentez – să intervievez oameni, să îi înregistrez, să mă duc la procese, să îi văd acolo. Îi cunosc bine pe Steve [Zaillian] și pe Richard [Price] și am recunoscut mult din umorul și din ritmul lui Richard. Asta mi-a fost de foarte mare ajutor.
Mi-ar plăcea să-l mai văd pe John Stone. Va exista un alt sezon?
Am mai fost întrebat asta și am fost uimit. E un personaj cu care îți dorești să petreci timp, dar meritul e complet al scriiturii. E un personaj foarte uman și plin de erori. Și i-am adorat parpalacul acela în care avea de toate – este o adevărată alimentară umană.
Eczema e un motiv recurent. Ai mai avut vreun rol în care să se acorde atâta importanță picioarelor?
Nu. Și sunt picioarele mele, nu dubluri. Și am filmat iarna, așa că toată alergătura aceea în sandale nu mi-a priit deloc. A fost oribil. Dar era important să mă identific cu personajul, în toată complexitatea sa.
Miniseria a fost filmată aproape în totalitate în New York. Ți-a influențat acest aspect interpretarea?
Uneori... Uneori platourile sunt sufocante și îți dorești să filmezi pe străzi. Alteori, anumite scene se filmează mai bine în studio. Scenele din Rikers au fost trase în studio – dacă nu se simte, atunci e perfect.
Povestea e o combinație de thriller și film polițist – despre ce altceva mai vorbește?
Cred că este vorba despre costurile pe care le plătești intrând în sistemul judiciar. Cred că este vorba despre sistem și despre costul uman plătit de acuzat, de cei care apără, de cei care acuză, de cei care investighează și de familiile implicate. Despre asta e vorba în miniserie – despre sistem și despre costul uman.
