După ce, acum doi ani, îl vedeam la Cannes în şocantul The Paperboy/Băiatul cu ziarele (2012), iar weekendul trecut în la fel de şocantul Maps to the Stars, iată că pe 20 mai am avut şansa de a sta de vorbă cu John Cusack, în hotelul Marriot de pe Croazeta franceză, prin amabilitatea distribuitorului în România al filmului Maps to the Stars, Independenţa Film. Într-un costum negru impecabil, pufăind dintr-o ţigară electronică, John Cusack ascultă afabil întrebările, şi răspunde reflectând îndelung. Pare tipul flegmatic de personalitate. Pe parcursul discuţiei ajungem de la subiectul celebrităţii - tratat în Maps to the Stars - la implicarea sa politică. Atunci când îi cer părerea despre arestarea - săptămâna trecută - a cineastului ucrainean Oleg Sentsov de către ruşi, îmi cere să semnalez cazul pe site-ul „Freedom of the Press Foundation”.
John Cusack - actor care a apărut în peste 60 de filme, regizor, producător, şi scenarist - este, totodată, un activist politic care scrie frecvent (are editoriale în Huffington Post) şi vorbeşte public despre probleme legate de drepturile omului şi transparenţa guvernamentală. Acum un an deschidea „Freedom of the Press Foundation”, alături de - printre alţii - Edward Snowden, fost ofiţer de informaţii specializat în tehnologie şi cybersecuritate al CIA, NSA (National Security Agency) şi DIA (Defense Intelligence Agency). Acesta din urmă dezvăluia în 2013 că NSA păstrează în mod neconstituţional înregistrările convorbirilor telefonice a milioane de persoane, care nu sunt şi nu au fost suspecte de nicio infracţiune... Redau, mai jos, discuţia integrală cu John Cusack.
Sunteţi implicat politic. Ce părere aveţi că „National Security Agency” poate să vă citească email-urile? În Europa, asta este considerată o problemă gravă.
John Cusack: Aş fi preferat să vorbim despre film. Eu sunt în „Freedom of the Press Foundation”, alături de alte persoane, inclusiv Snowden însuşi. Combatem NSA-ul când e cazul, pentru că presa trebuie să scrie liber fără a fi intimidată şi să îşi folosească sursele, fără să fie obligată să le divulge, aşa cum e confidenţială relaţia medic-client. Însă, există riscul ca şi conversaţiile tale să fie ascultate. Este o problemă reală, şi oamenii vor înţelege mai devreme sau mai târziu asta, iar guvernul nu o poate nega. Însă, există situaţia în care, cineva care are destui bani şi influenţă în cadrul guvernului, să facă astfel ca procurorul general să dea o pedeapsă conform Legii Spionajului din 1914. Oamenii au dreptul să ştie, să aibă o presă liberă, care să scrie despre orice simte că e nevoia. Lupta împotriva terorismului nu trebuie să ne încalce drepturile constituţionale de bază.
Ce puteţi spune despre cazul cineastului ucrainean Oleg Sentsov? A fost arestat în Crimeea săptămâna trecută, de către ruşi, cu acuzaţii de terorism.
John Cusack: Uau, terorism? Păi ăsta e cuvântul lor magic. Spui cuvântul ăsta, poţi apoi face orice...
Legat de Maps to the Stars, trecând prin propria dvs. experienţă, este periculos Hollywood-ul?
John Cusack: Dacă aş începe în momentul actual, ar fi într-adevăr ceva periculos.
De ce ar fi periculos?
John Cusack: Vedeţi, când am început eu, lucrurile stăteau altfel. Oamenii voiau şi pe atunci să fie faimoşi, dar nu exista acea obsesie culturală 24 de ore din 24, nici accesul la social media. Şi afacerea producţiei de filme s-a schimbat acum, este mai dominată de către corporaţii. Cred că viaţa la Hollywood este, acum, dificilă.
Credeţi că acest film va deschide ochii acelora fascinaţi de lumea Hollywood-ului?
John Cusack: Nu cred asta. Nu... Pentru că e vorba doar de un film.
Persoanele reale de la Hollywood se comportă aproape la fel de rău ca şi cele din film?
John Cusack: Nu „aproape”!
Ne puteţi da exemple fără să numiţi pe cineva?
John Cusack: Vreţi exemple de psihopaţi, de actriţe care refuză să accepte că îmbătrânesc, de staruri - copii?
...De actriţe care refuză să îşi accepte vârsta.
John Cusack: E suficient să observi volumul de operaţii de chirurgie estetică.
Şi despre psihologii terapeuţi precum personajul dvs din film?
John Cusack: Am văzut grupuri de oameni care aderă la tot felul de grupuri New-Age şi participă la tot felul de terapii. Eu nu am participat, dar văd tot felul de personaje acolo care iau parte şi sunt sigur că aceste proceduri au o latură manipulativă.
Legat de paparazzi, aţi avut evenimente neplăcute generate de ei?
John Cusack: Da, au existat. Însă nu avem ce face, nu ne putem opri din jucat în filme din cauza asta. Nu are sens să te opreşti din a face ceea ce faci doar pentru asta. Dacă, de exemplu, eşti la masă cu cineva şi apare altcineva, vine în faţa ta şi se uită la tine şi începe o conversaţie, te întrerupe, nici măcar nu te întreabă „bună, ce mai faci?”, de ce ai vrea să ai de-a face cu acea persoană. Celebritatea îi face pe oameni să se comporte ciudat, se comportă de parcă te-ar cunoaşte, lasă la o parte şi politeţea obişnuită...
Cum este când tu însuţi eşti în lumina reflectoarelor? Julianne Moore spunea că fiecare vrea să fie în atenţia celorlalţi.
John Cusack: Aici există, desigur, un paradox; altfel, de ce ai mai fi actor, pur şi simplu. Gândeşte-te pe când erai copil, cu siguranţă îţi doreai să fii faimos. Te simţi bine atunci când joci în filme. În plus, e o plăcere să joci într-un film de David Cronenberg. Îi urmăresc cariera dl. Cronenberg de mulţi ani.
Auzim de multe ori sintagma că viitorul îl reprezintă copiii. Dar personajele adolescente din film au un destin condamnat. Asta poate duce la concluzia că, în viziunea realizatorilor lui Maps to the Stars Hollywood-ul e pe moarte. Care credeţi că este viitorul Hollywood-ului?Hollywood-ul mai are sau nu un viitor?
John Cusack: Da, Whitney Houston spunea asta (râde). Da, are, cum să nu aibă... Iron Man 4,5,6,7, 8, 9, 10 (pare că nu se mai opreşte din numărat - n.red)... Spiderman, Superman. Pentru că spre asta se îndreaptă.
Iron Man este încă un film bun, pentru că Robert Downey Jr. a reuşit să se reinventeze în acest film. Aţi primit oferte pentru a juca în acest gen de filme?
John Cusack: Nu, Superman nu, dar am jucat în superproducţii. Da, în 2012...
Vă place vreunul dintre aceste filme?
John Cusack: Da,îmi place unul dintre filmele Batman.
Ce tip de filme vă place mai mult?
John Cusack: Nu mă deranjează blockbusterele. Aş vrea să văd Godzilla, mai ales că ultimul Godzilla am înţeles că este un film bun. Mi-a plăcut The Social Network pentru că David Fincher este un regizor foarte bun, puţini pot să facă ceea ce face el.
Personajul lui Julianne Moore îşi caută cu disperare stabilitatea în Maps to the Stars. Merge pe la terapeuţi, stă în poziţii de yoga, face kickboxing. Ajută asta? Dumneavoastră practicaţi kickboxing-ul.
John Cusack: Da, deoarece eliberează foarte multă energie pasiv-agresivă, atunci când practicăm luptele. Este un mod onest de a te elibera de energie.
V-aţi rănit? Nu vă deranjează durerea?
John Cusack: Am luat pumni. Ei, nu e plăcut, dar nu e ca într-o luptă de stradă. E o luptă de antrenament. Dar e şi o cale de a-ţi da drumul la frustrările pe care s-ar putea să le ai.
Fără să daţi nume, există actori cu care aţi vrea să nu lucraţi pentru că sunt persoane dificile?
John Cusack: Da, există şi se cunosc. Oricine poate avea o situaţie neplăcută, un producător dificil, un regizor mai nebun, un actor într-o situaţie mai dificilă. Când lucrurile astea se repetă lumea spune, ele se ştiu.
Dar concurenţa la Hollywood? Pentru că în film apare o lume în culori sumbre, în care o actriţă îşi doreşte cu disperare un rol în detrimentul alteia. Simţiţi acelaşi lucru vizavi de colegii dumneavoastră? Doriţi cu disperare un rol sau e o exagerare?
John Cusack: Este o exagerare în scenariu. Este aproape clar că regizorii de blockbustere merg la staruri, deci nu e atâta competiţie.
Este adevărat că actorii, în jurul vârstei de 40-50 de ani, îşi ating apogeul?
John Cusack: Nu. Nu cred că sunt eu cel care hotărăşte asta. Însă, pentru actriţe, este greu deoarece este vârsta menopauzei, iar vârful vieţii lor sexuale este undeva pe la 22 de ani. Eu ca bărbat, de 47 de ani, pot să lucrez, pe când actriţele sunt înlocuite de altele mai tinere - 23, 24, 25 de ani. Julianne este o excepţie. Este foarte greu ca după 30-35 de ani să te menţii în top.
Ce credeţi că se află în spatele acestei goane după celebritate? Frica de moarte, dorinţa de a-i controla pe alţii? Cum ar fi publicul.
Cusack: Cultura este dependentă de celebritate, oamenii sunt dependenţi de ea, tehnologia o stimulează. Gândiţi-vă cum ar fi dacă aţi fi dependenţi de faimă, sau de orice altceva, de exemplu de sex, sport sau violenţă. Nu există departajare între pornirile omeneşti şi dependenţa de ceva.
Spuneaţi de social media... Dvs sunteţi mai conservator...
John Cusack: Nu sunt aşa de conservator. Folosesc un computer, dar nu pierd ore pe Internet. Totuşi sunt şi multe lucruri interesante, pot să-mi iau toate ştirile de pe Twitter şi să primesc toate newsfeedurile. Atunci când încep să fac un film, ştiu că poate să placă sau nu. Dacă place, oamenii o vor spune altor oameni; dacă nu, va sta pe un raft ani întregi.
