În rolul lui Heathcliff, Jacob Elordi propune o interpretare diferită de imaginea clasică a personajului, filtrată prin sensibilitatea modernă a regizoarei și printr-o perspectivă vizuală radicală. În acest interviu, actorul vorbește despre ce l-a atras la proiect, despre transformarea fizică și emoțională a lui Heathcliff, despre colaborarea cu Margot Robbie – care o interpretează pe Cathy – și despre felul în care filmul explorează iubirea în toate formele ei: romantică, paternă, obsesivă, distructivă și eternă.
Ce te-a atras la acest rol și la film?
Jacob Elordi: Principalul motiv pentru care am vrut să fac acest film a fost regizoarea Emerald Fennell. Aș face, sincer, orice proiect pe care ea și l-ar dori, pentru că am încredere în ea ca artist și, mai ales, ca cineast. Îmi doresc să exist în universul ei cinematografic în orice mod posibil.
De asemenea, ideea de a-l interpreta pe Heathcliff prin perspectiva ei — ea a „devorat” cartea de-a lungul întregii vieți și o cunoaște în cele mai mici detalii — să văd acest personaj interpretat prin filtrul ei și din punctul ei specific de vedere, a fost ceva ce m-a interesat enorm. Știam că nu va fi o reluare tradițională a personajului, așa cum îl avem întipărit în conștiința noastră.
Ce îți aminteai despre poveste înainte să începi lucrul la film?
Jacob Elordi: Cred că interesant este că noi avem impresia că știm povestea, dar de fapt nu o știm cu adevărat. Avem o idee despre ea, o versiune care ne-a fost vândută iar și iar. Însă cred că ceea ce este important la filmul lui Emerald și la ce reușește ea să facă este să surprindă spiritul lui Emily Brontë — ceea ce se află dincolo de text, acel spirit al romanului La răscruce de vânturi.
Emerald interpretează acest lucru prin propriul ei filtru, printr-o lentilă modernă. Și cred că asta este partea cu adevărat incitantă a acestei interpretări. Sper că va relansa și va reaprinde ideile pe care le aveți deja despre La răscruce de vânturi.
Vorbește-ne despre cine este Heathcliff și despre evoluția lui în poveste.
Jacob Elordi: Heathcliff, încă de la începutul filmului, când merge prin piață alături de tatăl său, este cineva care a fost strigat, tras, lovit și, într-un fel, respins de lume. Este proscrisul originar. Așa că, din punct de vedere fizic, totul în corpul lui este defensiv, încordat, pregătit pentru impact. Decorurile au fost construite astfel încât să transmită frig, lipsă de empatie și izolare — pereții și stâncile par că se strâng în jurul lui. Apoi, când se întoarce și are bani, autonomie și devine un om pe deplin recunoscut și realizat, stă drept, iar hainele îl pun în valoare în loc să-l apese. Este un arc narativ interesant și unul foarte bun de jucat.
Margot Robbie joacă rolul lui Cathy, sufletul pereche al lui Heathcliff — spune-ne câteva lucruri despre cum a fost să lucrezi cu ea.
Jacob Elordi: Îmi place să lucrez cu Margot Robbie. Cred că atunci când lucrezi cu ea, nu-ți mai vine să te plângi de nimic, pentru că, dacă tu crezi că ai multe de gestionat, ea gestionează cel puțin de 50 de ori mai multe lucruri în același timp și o face cu zâmbetul pe buze. Este o sursă inepuizabilă de inspirație pe platou și o energie din care te poți alimenta. Este destul de uluitor ceea ce reușește să facă.
La răscruce de vânturi este o poveste de dragoste atemporală, dar poate neconvențională — de ce crezi că este încă atât de iubită și actuală?
Jacob Elordi: Cred că prezintă iubirea în cea mai pură formă a ei, una profund umană. Există iubirea romantică, dar și iubirea paternă, iubirea dintre tată și fiică, apoi toate felurile în care ajungem să ne torturăm unii pe alții prin ea. Apoi există iubirea de prietenie — Nelly și Cathy — și modurile în care ne rănim reciproc prin acest tip de legătură.
Și mai este iubirea dintre Cathy și Heathcliff, care este chinuită, durabilă, veșnică, și acea tristețe care apare din faptul că, în ciuda noastră, ajungem să ne facem rău unul altuia. Este o privire complet universală, cred, neîngrădită, asupra a ceea ce înseamnă iubirea în toată complexitatea ei — în bucuria ei, în întunericul ei. Iar Emerald face o treabă incredibilă trecând între toate aceste „culori” ale iubirii, dar o face fără judecată, lucru care, cred eu, o face și relevantă pentru prezent.
Ce speri să ia publicul cu el după experiența de a vedea Wuthering Heights în cinematografe?
Jacob Elordi: Speranța mea este să ne reamintească tuturor cât de profund simțim, cât de mult avem nevoie de iubire, cât de mult o dorim și cât de mult ne lipsește. Să ne ajute să ne amintim de iubirile neîmplinite, să visăm la iubirile viitoare. Este, cu adevărat, o perspectivă cuprinzătoare asupra iubirii, nu doar a celei romantice. Sper să deblocheze acea parte din oameni pe care, în zilele noastre, pare „mai cool” să o închizi sau să o ascunzi. Sper, de asemenea, să reaprindă puțină pasiune în oameni.
