Marti 27 noiembrie a avut loc la Sala Palatului din Bucuresti deschiderea Festivalului International de Film DaKINO. In deschidere a fost prezentat ultimul film al lui Nae Caranfil - FILANTROPICA. Filmul este o comedie cum n-am mai vazut demult. Sala Palatului rasuna din cinci in cinci minute de aplauzele spectatorilor de-a dreptul fericiti ca pot vedea in sfarsit, dupa mult timp, un film romanesc de care sa fie mandri si pe care sa nu le fie rusine sa-l recomande si altora spre vizionare. Am ramas placut impresionat de aceste reactii si mai ales de cea de la sfarsitul filmului, cand toata sala s-a ridicat in picioare si multimea de spectatori a aplaudat minute in sir pe toata echipa responsabila cu realizarea acestui film de-a dreptul senzational. Din pacate premiera lui va avea loc candva prin aprilie 2002. Dar va asigur ca merita asteptarea.
Am vrut si noi sa stim parerea d-lui Caranfil fata de acea seara exceptionala de marti si cum este sa faci film in Romania. Iata mai jos un interviu in exclusivitate acordat de Domnul Caranfil site-ului nostru Cinemagia...
Î: Cum vi s-a parut atmosfera de la Sala Palatului ? V-a impresionat ? si ce asteptati de la premiera filmului? Credeti ca spectatorii vor reactiona la fel ?
R: A fost o seara emotionanta pentru mine si pentru toata echipa. Iar ceea ce ma face optimist, si sa cred ca la premiera ar putea fi mai spectaculos, este constiinta ca Sala Palatului este probabil cel mai nepotrivit loc pentru o premiera de film.
Ea inghite reactiile, fiind o sala atat de imensa,atat de neprietenoasa, e greu sa creezi complicitatea intre spectatori pe care o presupune un spectacol de comedie. In acest hau imens, rasul devine individual, nu poate fi colectiv, pentru ca spatiul inghite aceasta complicitate de care vorbeam dintre spectatori.
Sunt convins ca la premiera, intr-o sala umana si chiar in conditii tehnice net superioare celor pe care ni le ofera azi Sala Palatului, imi pare rau ca trebuie sa spun, reactia va fi poate chiar mai intensa fata de ceea ce s-a intamplat marti.
Î: Ati avut vreo intamplare placuta de la filmari ?
R: Un moment interesant a fost legat de un cadru extrem de special si de greu de realizat. Cu un grup de personaje in jurul unei mese, cu mult dialog si pe care as fi vrut sa-l filmez dintr-un singur cadru, plasat cu aparatul la nivelul mesei, iar aparatul sa fie axul, centrul acestei mese rotunde. Aparatul urmand sa urmareasca dialogul personajelor pe o raza de 360 de grade, panoramand dreapta - stanga in functie de ceea ce se intampla. Pentru acest lucru, s-a creat o masa mare, rotunda cu o gaura in centru unde era plasat aparatul. Cameramanul trebuia sa stea practic sub masa si sa manevreze toata aceasta miscare. Vivi Dragan Vasile, mi-a permis in acel moment sa fiu eu acel cameraman pentru ca eram singurul care cunosteam dialogurile atat de bine, incat stiam la fiecare moment unde sa ma duc cu aparatul. Astfel ca am debutat in imaginea de film, in calitate de cameraman, cu un cadru - secventa, un debut stralucit pot spune, de care sunt foarte mandru.
Î: Cum este sa faci film intr-o tara in care sunt 2 - 3 premiere pe an, si acelea foarte prost primite de public ? Ce va face sa mergeti mai departe ?
R: Trebuie sa merg mai departe pentru ca daca nu as merge mai departe nu as stii de ce alta meserie sa ma apuc. Sunt obligat prin natura meseriei pe care mi-am ales-o sa accept faptul ca nu traiesc pe un plai ideal din punct de vedere cinematografic, dar ca aici, in aceste conditii, trebuie sa functioneze. Din punctul asta de vedere,sigur ca mi-as dori ca Romania sa fie un fel de India a cinematografului, stiind ca India este o imensa, probabil cea mai mare producatoare de film din lume. Ca acest lucru mi-ar da mult mai multe posibilitati de a lucra, de a lucra mai des, mai usor, de a finanta filmele cu mai putina lupta si cu mai putina transpiratie, dar... astia-s oamenii, cu astia defilam...
Î: Dumneavoastra se pare ca ati gasit reteta succesului: o comedie buna, actori talentati si un subiect care merita urmarit pana la final. De ce credeti, insa ca ceilalti regizori romani nu inteleg si ei acest lucru si se cantoneaza mereu pe aceleasi subiecte care au inceput sa plictiseasca publicul: revolutie, razboi si drame peste drame.
R: Cred ca asta vine din faptul ca, in primul rand comedia este un gen extrem de dificil. Cred, am convingerea ca este mult mai usor sa faci drama, decat sa faci comedie. Comedia este un gen care presupune si precizie si tehnica si exactitate, toate lucrurile cu care, noi nu prea ne laudam ca popor... Comedia presupune punctualitate, luciditate dusa pana la raceala, trebuie sa fi extrem de neimplicat in momentul in care creezi comedie pentru ca sa stii in orice moment unde, ce surub scartaie si ce fir de praf poate sa strice acest mecanism extrem de delicat care trebuie sa provoace rasul. In acelasi timp, cred ca exista un orgoliu artistic prost inteles prin care cineastul, nu numai roman, gasim pe multi si in celelalte tari foste socialiste, si chiar mai departe, au sentimentul ca trebuie sa imbunatateasca mapamondul, sa schimbe pe semenul lor in bine, ca o misiune artistica de indeplinit, o multime de fraze care la un moment dat, altereaza, ca sa spunem asa spontaneitatea si libertatea creatiei artistice.
Daca noi am trait 50 de ani, in care ni s-a explicat ca arta trebuie sa educe, este instrumentul de educatie, acest lucru nu se sterge asa de usor. Si chiar daca inversam termenii, si nu mai vrem sa educam oamenii in spirit socialist, si vrem sa-i educam in spirit capitalist ideea de a vrea sa educi oamenii prin arta, mi se pare o teorie foarte, foarte riscanta.
Î: In cate copii intentionati sa lansati filmul pe piata romaneasca, avand in vedere ca ultimele premiere romanesti au fost lansate in cate o copie si nu s-au bucurat de o atentie deosebita din partea publicului.
R: Nu as putea spune un numar de copii, dar ma voi bate ca filmul sa fie prezent si sa poata fi vazut.
Î: Cine va fi distribuitorul roman al filmului ?
R: Media Pro Pictures este distribuitorul contractual al filmului. ei se vor ocupa si vor face toate demersurile necesare, si vor conlucra probabil cu RomaniaFilm, Hollywood Multiplex precum si cu tot ceea ce inseamna sali independente pentru ca filmul sa poata rula in conditii cat mai bune.
Î: Credeti ca dupa ce vor vedea filmul oamenii vor reactiona altfel fata de cersetorii din oras ?
R: Habar-nam. Pana la urma, filmul meu este un basm si ca orice poveste trebuie luata cu detasare...
Î: Da, dar orice poveste are un sambure de adevar dupa cum ati mai spus...
R: Exact, orice poveste are un sambure de adevar,dar in jurul acelui sambure mai exista si altceva, care este fructul propriu-zis...
Î: In incheiere, cateva cuvinte pentru vizitatorii site-ului nostru, un indemn...
R: KEEP VISITING !
Părerea ta
Spune-ţi părerea