Betsy Beers și Tom Verica lucrează de două decenii împreună pentru compania de producție Shondaland, fondată de Shonda Rhimes. Printre serialele create de ei se numără Grey’s Anatomy, Private Practice, Station 19, How to Get Away with Murder, Scandal, Bridgerton, Queen Charlotte: A Bridgerton Story și, cel mai recent, The Residence. Partea a doua a sezonului 4 din Bridgerton s-a lansat pe Netflix, iar cu această ocazie, cei doi producători executivi au oferit un interviu exclusiv pentru Cinemagia, unde au vorbit despre cum arată zilele lor pe platou, caracterul universal al poveștii Cenușăresei, diferențele de clasă atemporale și posibilitatea de a apărea în serial.
Bună, mă bucur atât de mult să vă cunosc! În primul rând, vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut la Shondaland. Sunt fan Bridgerton, dar sunt și fan Grey’s Anatomy încă de când aveam 11 ani. Este cu adevărat un vis din copilărie devenit realitate.
Tom Verica: Ești din garda veche!
Betsy Beers: Suntem mari fani! E minunat să auzim asta. Știi, când am făcut acel episod-pilot, nu aveam nicio idee. Niciuna. Nu știam că va dura atât de mult și că vom avea atât de mulți fani. Așa că îți mulțumim pentru asta!
Douăzeci de ani mai târziu, iată-ne aici! Sunt foarte curioasă să aflu cum arată o zi din viața unui producător executiv sau a unui producător executiv/regizor pentru sezonul patru din Bridgerton.
Betsy Beers: Tom, vrei să începi tu? Tu ești „pe teren” acolo, așa că poți vorbi despre cum e să fii prezent tot timpul. Eu pot vorbi și despre celelalte părți ale jobului.
Tom Verica: Este un parteneriat între Los Angeles și Londra, lucrăm aproape non-stop ca să meargă totul. Dar eu sunt în Londra, așa că sunt pe teren și pe platou. O zi din viață, dacă regizez, e… destul de directă. Regizez toată ziua toate scenele care sunt programate și le duc la bun sfârșit. Dar, între set-up-uri, între scene, continui să-mi fac și atribuțiile de producător executiv – și sunt multe: alegem următoarele locații, analizăm decorurile, evoluăm constant odată cu toate ideile creative care apar. Mai e și castingul. Sunt foarte, foarte multe niveluri într-o singură zi – unele extrem de tactice, altele profund creative.
Betsy Beers: Cred că în Los Angeles, unde sunt adesea – dar uneori sunt cu Tom sau unul dintre noi e cu producția la Londra – situația e similară. De multe ori ne uităm la scenarii viitoare sau, la începutul procesului, lucrăm cu scenarista principală, Jess Brownell, la dezvoltarea lor, ca să ne asigurăm că rezonează, că au sens și că ne plac tuturor. Suntem, de asemenea, foarte implicați în look-ul serialului – de la costume, la scenografie, până la…
Tom Verica: Coafuri și peruci.
Betsy Beers: Da. Coafuri și peruci. Iar după ce filmările sunt gata, Tom și cu mine petrecem mult timp împreună: el face mult montaj, eu lucrez mult la muzică. E un proces extrem de colaborativ și interesant, pentru că nicio zi nu seamănă cu alta. Ce faci zilnic? Depinde. Uneori se întâmplă ceva uriaș și toată lumea trebuie să se mobilizeze rapid. Poate fi vremea sau un actor se îmbolnăvește și toată lumea trebuie să schimbe programul și să se adapteze. Sau ne ajustăm în funcție de diferiți oameni și de programele lor. Este un proces continuu, iar lucrul minunat la acest job este că fiecare zi e diferită. Nu-i așa, Tom?
Tom Verica: Asta îmi place cel mai mult. Sunt zile în care pare că va fi o zi simplă, ușoară, și inevitabil apar provocări neașteptate. Dar asta ne place: să putem lua decizii rapide, spontaneitatea, dar și planificarea, pentru că unele lucruri necesită mult timp. Cum spunea Betsy, nu există două zile la fel, și asta e palpitant. Asta e, în fond, bucuria muncii noastre.
Betsy Beers: Uneori luăm cele mai creative decizii când suntem presați de timp sau de circumstanțe. Unele dintre cele mai bune idei au apărut din lipsa opțiunilor sau din schimbări bruște, iar asta e partea delicioasă a procesului.
Cum se integrează povestea Cenușăresei, a lui Sophie, în contextul lumii de azi? Cum rămâne ea relevantă pentru publicul contemporan?
Tom Verica: Cred că, în esență, este universală – găsirea iubirii și locul în care o găsești. Acesta e nucleul. Cenușăreasa are multe clișee și așteptări grandioase asociate cu ea, dar eu mă uit la miezul poveștii. Iubirea vine uneori din locuri de unde te aștepți cel mai puțin. În cazul nostru, este vorba despre iubirea între clase sociale. Asta există și astăzi. Oamenii au așteptări: „trebuie să mă căsătoresc cu cineva care câștigă X bani”. Și apoi întâlnesc pe altcineva și trebuie să fie deschiși. Universalitatea stă în ideea că iubirea poate fi chiar în fața ta și tu nici măcar să nu o vezi. Cred că această temă rezonează puternic azi.
Betsy Beers: Mai e ceva – nu e vorba doar de clasă sau de câți bani câștigă cineva, ci și de presiunea familiei. Bridgerton vorbește mult despre iubirea de familie, dar și despre cum ajungi să nu mai fii văzut, la propriu, de cei din jurul tău, chiar dacă ai crescut cu ei. Sezonul acesta toată lumea își pune întrebări despre locul său în lume. E un aspect extrem de interesant. Și, cum spunea Tom, ideea de a nu crede niciodată că vei avea o iubire specială sau pe cineva care să te vadă doar pe tine este ceva cu care toată lumea se poate identifica. Este un obstacol în toate relațiile, pentru că toți avem insecurități. Uneori e chiar atât de simplu.
Vorbind despre clasele de jos, sezonul patru atinge și problemele servitorilor, viața lor. Cum ați ales să abordați acest subiect?
Tom Verica: Este în cărți (n.r. scrise de Julia Quinn).
Betsy Beers: Diferența de clasă este acolo. Dar trebuie să spun că, încă de la începutul realizării Bridgerton, Shonda, Jess și noi toți am fost foarte interesați de ideea a ceea ce se întâmplă „jos”, la servitori. De-a lungul sezoanelor, am avut mici scene, frânturi din viața lor, dar am fost mereu curioși de această lume și am simțit că a venit momentul să o explorăm cu adevărat și să coborâm fizic acolo.
Tom Verica: Da, Betsy are dreptate. A fost mereu un strat din această lume, dar nu am explorat-o pe deplin. Am stat mereu cu familia „de sus”. Povestea din carte, mai ales cea a lui Sophie, care provine din clasa muncitoare, ne-a permis să creăm un paralelism între ceea ce trăiește ea și ceea ce trăiesc servitorii noștri – vieți mult mai profunde decât simpla existență în jurul Bridgertonilor și propriile lor provocări. Din punct de vedere vizual și narativ, ne-a permis să intrăm mai adânc în viețile lor și chiar să dezvoltăm mici fire narative, despre oameni care încearcă să găsească iubirea, precum Valetul John. De obicei, îi vedem ca pe niște piese de decor, în rolurile lor de servitori. Așa că a fost foarte plăcut să-i umanizăm și să explorăm lumea lor „de jos”, extinzând universul serialului.
Sunt total de acord. Și ultima întrebare: din moment ce amândoi v-ați început cariera ca actori, v-ați gândi vreodată să faceți o apariție-surpriză în serial, acum că sezonul cinci este deja în pregătire?
Tom Verica: Ar fi grozav într-un serial de epocă. Mi-ar plăcea să o văd pe Betsy într-un costum. Nu știu dacă va face asta vreodată, dar…
Betsy Beers: Tom este regizor, dar încă joacă, pentru că a trebuit să-l interpreteze pe soțul lui Viola Davis în How to Get Away with Murder, un alt serial de-al nostru. Așa că, dacă la un moment dat un actor lipsește sau se îmbolnăvește, Tom va trebui să intre în locul lui. O să fie extraordinar.
Tom Verica: Uneori primesc un telefon de la Betsy și îmi dau seama din ton că e ceva diferit. Și ea spune: „Hei, ascultă, avem o idee. Hai din nou în fața camerei.”
Betsy Beers: Facem o înțelegere: dacă o faci tu, o fac și eu.
Tom Verica: O facem împreună. Oana, cred că ai prins ceva aici. Va trebui să găsim ceva de făcut. Da.
Betsy Beers: O să fiu o bătrână doamnă aristocrată.
Ar fi minunat! Vă mulțumesc foarte mult. A fost un interviu superb. O zi frumoasă!
Betsy Beers: Mulțumim mult pentru timpul acordat. Apreciem enorm și mulțumim că iubiți serialele noastre.
Tom Verica: Mult succes!
