Interviu cu Laetitia Hollard din The Pitt S2, doar pe HBO Max

La doar 22 de ani, imediat după ce a absolvit prestigioasa facultate Julliard, Laetitia Hollard și-a făcut debutul pe micul ecran cu un rol în serialul medical The Pitt, al cărui prim sezon a câștigat 5 premii Primetime Emmy și Globul de Aur pentru cea mai bună producție de televiziune la categoria Dramă. În episodul 11 din sezonul 2, personajul ei, asistenta Emma Nolan, are parte de un eveniment cu un puternic impact emoțional, ocazie cu care actrița a oferit mai multe detalii din culise. 

Cum ai reacționat când ai aflat că ai fost distribuită în serial? Este un serial nominalizat la Emmy și este destul de popular, inclusiv în al doilea sezon.

Laetitia Hollard: Când am auzit vestea, în mod surprinzător, am fost destul de calmă. I-am sunat pe părinții mei și pe sora mea, iar ei erau în extaz. Ei erau cei care țipau și spuneau: ”Oh, Doamne, este incredibil!”. Iar eu eram: ”Oh, stai! Da, da, chiar este.” Cred că încă eram în șoc din cauza veștii.

Există un episod foarte tulburător în care a trebuit să te ocupi de o victimă a violului. Cum a fost filmarea și cât de epuizantă emoțional a fost? Cum ai abordat acea scenă?

Laetitia Hollard: S-a investit foarte multă grijă în realizarea acelui episod. De fapt, știam de dinainte. De obicei, primim scenariile episoadelor cu aproximativ patru zile înainte și uneori mai devreme, alteori mai târziu. Dar pentru acel episod știam că va avea un fir narativ legat de agresiune sexuală cu aproximativ o lună și jumătate înainte, ceea ce a fost foarte diferit. Pentru că au vrut să merg la facilitățile UCLA pentru agresiuni sexuale - unde au grijă de oameni, în Santa Monica - pentru a vedea și a învăța de la profesioniști reali. Așa că am făcut multă cercetare. A fost cu adevărat uimitor. Am mers cu Katherine (n.r. LaNasa) și am avut amândouă întrebări foarte specifice despre cum decurge procedura, cine are voie în cameră, precum și care sunt reacțiile pacienților și experiența emoțională pe care o poate avea asistenta medicală. A fost foarte interesant să auzim că aceste cazuri nu sunt întotdeauna la fel, că unii oameni vin suferind, alții vin știind ce vor, spunând: ”Vreau ca oamenii să afle despre asta!”. A fost interesant să aflăm că, la fel ca orice în viață, este diferit de fiecare dată, la fiecare caz. Iar ca furnizor de îngrijire medicală, este important să fii acolo ca persoana care ajută și oferă cercetarea și îngrijirea cele mai bune pe care le poți oferi.

Cum ai învățat atât de mulți termeni medicali? Pare imposibil. A trebuit să mergi undeva, la un fel de boot camp pentru termeni medicali?

Laetitia Hollard: În camera verde avem cam trei cărți medicale, ceea ce este mereu amuzant. Ne place să le răsfoim, să învățăm lucruri între filmări și să absorbim cât mai multă cunoaștere medicală. Sunt norocoasă pentru că în acest sezon pot cerceta ce este necesar pentru scenă. Trebuie să am cunoștințele teoretice, dar o parte din practică și modul de a gestiona lucrurile pot fi încă la nivel de începător. Așa că este mereu distractiv să fiu studenta care sunt, învățând cum ar trebui să fie asistentele, în același timp cu Emma.

Cât de asemănătoare ești cu Emma? Ai vreun sentiment similar sau vreun lucru specific pe care îl faci ca ea în viața reală?

Laetitia Hollard: 1000%. Cred că ceea ce m-a entuziasmat la interpretarea Emmei a fost să văd asemănarea dintre noi: eu tocmai am absolvit Juilliard, ea tocmai a absolvit școala de asistente, și amândouă ne confruntăm cu prima zi ca tineri profesioniști împreună. Chiar și contextul ei: eu am crescut în Wisconsin, care este undeva în mijlocul nimicului, în partea superioară a SUA, și suntem cunoscuți pentru că suntem muncitori, dar și pentru că nu avem foarte multe de făcut în jur. Așa că am fost foarte entuziasmată să reprezint persoanele de culoare, acel 1% din Sault Sainte Marie, acel procent foarte mic de minoritate rasială din Midwest. A fost foarte mult și ca un omagiu adus mie, cea din anii de liceu, care era foarte zâmbitoare și foarte amabilă și încerca să facă mai mult decât putea duce.

Ai spus că Emma este oarecum ca tine. Ca actor, cum construiești acest personaj care trebuie să facă față unui loc de muncă haotic? Pentru tine, care a fost partea cea mai interesantă în a interpreta o persoană atât de bună și de drăguță, atât de naivă, într-un astfel de mediu haotic?

Laetitia Hollard: Când lucram pe scenarii, asta era ceea ce o făcea pe Emma atât de interesantă, ceea ce o face să iasă în evidență. Încercam să mă gândesc în mintea mea: am învățat la școală că în seriale și filme toți au aceeași nevoie internă și toți încearcă să lucreze la același lucru. În serial, am observat că mulți dintre acești medici încearcă să arate că știu cel mai mult. Sunt foarte inteligenți. Cunosc toată terminologia. Știu exact ce se întâmplă cu un pacient. Eu nu simțeam că acesta este scopul Emmei. Simt că scopul Emmei este să ofere cea mai bună îngrijire, să fie acea persoană bună, să facă oamenii să se simtă mai bine și, da, să ofere acea amabilitate exterioară pentru a o simți și intern. Am fost foarte fascinată de asta și de cum să creez acel echilibru între a avea exteriorul acesta zâmbitor și amabil și faptul că oamenii cred că femeile tinere și amabile nu sunt puternice și nu au trecut prin lucruri grele. Așa că am fost foarte entuziasmată de episodul 12, când observi, de fapt, realitatea. Aș spune și de acea conversație cu Katherine din episodul 9, când îți dai seama: ”Oh, Emma este mai mult decât acest exterior zâmbitor”.

În Statele Unite există o tradiție a serialelor despre spitale. Dar ce face The Pitt diferit și ce crezi că ne face să îl iubim atât de mult?

Laetitia Hollard: Cred că acordăm o atenție specială și suntem dedicați pentru a-l face cât mai exact din punct de vedere medical, pentru că vrem să reprezentăm profesioniștii din domeniul medical. Cred că toată partea de advocacy pe care Noah (n.r. Wyle) și serialul o fac pentru a produce schimbări legislative în SUA îi inspiră foarte mult pe actori. Trăiești o zi ca asistentă și asta m-a inspirat să particip la greva asistentelor din New York, când cereau îngrijire și protecție mai bună pentru asistentele noastre, salarii mai bune și ca spitalele să angajeze mai multe asistente, astfel încât să poată oferi îngrijirea corespunzătoare pacienților.

Există vreun episod sau vreo parte care te-a impresionat pentru că era atât de apropiată de realitate?

Laetitia Hollard: Da, cred că un actor poate găsi chiar și în lucrurile care par cele mai îndepărtate de realitatea proprie un mic moment din viața lui care seamănă. Cele care m-au afectat cel mai mult au fost poate cele mai traumatice, cum ar fi abuzul fizic care i se întâmplă Emmei. Nu neapărat pentru că mi s-a întâmplat mie, ci pentru că, deși în coregrafia luptei totul este fals, corpul tău, ca actriță, simte cum este să fii prinsă în acea situație. Îți oferă empatie instantanee pentru ceea ce i se întâmplă Emmei. Am fost surprinsă urmărind episodul și simțind încă ce am simțit în acea zi, chiar dacă era fals.

Serialul oferă o portretizare foarte brută și sinceră a sistemului de sănătate. În opinia ta, cum ajută The Pitt să demistifice ce se întâmplă cu adevărat în culise în sistemul medical?

Laetitia Hollard: The Pitt se bazează pe fapte. Există un scenarist care este medic adevărat. Avem mereu un medic adevărat pe platou. Avem mereu asistente medicale adevărate, precum Ambar (n.r. Martinez) și Jordan (n.r. Farrand), iar Ned (n.r. Brower), care îl interpretează pe Jesse, este și el un asistent adevărat. Așa că avem constant oameni care ne spun ce pare real, ce nu pare real. Iar dacă nu pare real, schimbăm întotdeauna.

Personajul tău încă își găsește locul ca începătoare. Cât de important a fost pentru tine să redai un sentiment de vulnerabilitate și incertitudine?

Laetitia Hollard: A fost foarte important și cred că nici nu era negociabil. Interpretând o persoană nouă în acest spațiu, pur și simplu... nu există mod de a te pregăti pentru prima zi într-un departament de urgență. Poți fi pregătit mental, să ai toate informațiile, să știi ce urmează, dar cazurile sunt foarte variate. Emma nu are experiență, dar este o persoană foarte empatică, iar când ești atât de empatic, uneori este greu să îți ascunzi reacțiile când se întâmplă lucruri șocante în fața ta sau să îți ascunzi expresia când ți-ai dori ca cineva să aibă o zi mai bună, dar nu are. Așa că s-a simțit intim pentru cine este Emma. Sper ca un efect secundar să fie că oamenii se pot vedea pe ei înșiși mai clar, că ea poartă atât de mult din ceea ce simte la vedere, încât poți vedea, chiar dacă ești jurnalist sau orice altă profesie ai, prima ta zi și cum este să faci greșeli pentru că nu ai experiență, ai doar cunoștințele.

Serialul vine de la creatorii ER. Simți presiunea de a recrea magia marilor seriale medicale din trecut?

Laetitia Hollard: Părinții mei urmăreau ER. Din păcate, nu a făcut parte din generația mea. Stai, nu voi spune asta. Oricum, îmi amintesc că erau foarte entuziasmați de The Pitt pentru că erau mari fani ER. L-am urmărit când am aflat că voi juca în acest serial și am fost fascinată de modul în care Noah a reușit să arate prima lui zi într-un departament de urgență. Așa că nu am simțit presiune din acest punct de vedere, dar am simțit presiune legată de performanța lui, de genul: ”Wow, joc alături de un mare actor!”. Am învățat observând cum poate reda fără efort și fără cuvinte ce înseamnă să trăiești ceva pentru prima dată. Există o scenă în care îl vezi ajutând o femeie și întreaga scenă este doar pe chipul lui, fără să spună un singur cuvânt, și am fost foarte inspirată.

A fost foarte magic și este un actor atât de bun.  Ai petrecut timp în spitale reale pentru a te pregăti pentru sezonul doi?

Laetitia Hollard: Am petrecut timp la UCLA pentru cazul de agresiune sexuală. Am mers acolo, eu, Katherine și alți membri ai distribuției și scenariști, pentru a putea reda cât mai fidel cum se face un kit de viol. Am vorbit cu multe asistente și am fost eu însămi în multe departamente de urgență din lume, din păcate. Sunt foarte neîndemânatică, așa că am avut și experiență personală. Era ceva de genul: ”Da, asta pare realist, asta nu pare realist față de ce am trăit eu în spital”.

Care a fost cel mai surprinzător sau șocant lucru pe care l-ai descoperit despre munca echipelor medicale când ai fost acolo?

Laetitia Hollard: Cea mai surprinzătoare parte a meseriei de asistentă pentru mine a fost acea primă zi pe care o trăiește Emma, doar să vezi cât de multe trebuie să vadă într-o singură zi. Am fost foarte surprinsă și foarte recunoscătoare pentru ceea ce fac asistentele în fiecare zi pentru pacienții lor.

Ai menționat în trecut că actrița Katherine LaNasa a fost pentru tine un fel de ghid, la fel cum asistenta Dana este pentru Emma. Care sunt unele dintre cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la ea?

Laetitia Hollard: Da, 1000%. Am fost privilegiată. La fel de mult cât am fost onorată să fiu în serial, am fost onorată să pot juca alături de Katherine LaNasa. Este o parteneră de scenă extraordinară. Cred că darul pe care mi l-a oferit a fost această încredere în sine. Mă lua de umeri și îmi spunea: ”Poți să faci asta, copilule!” Când eu eram: ”Nu știu cum să joc în fața camerei”. Iar ea spunea: ”Faci asta de când erai copil”. Eu am făcut teatru de când eram copil și apoi am făcut patru ani de teatru în școală. Katherine mi-a oferit multă încredere în mine, ceea ce simt că și Dana face pentru Emma. Cred că cel mai mare dar este acest sentiment de lejeritate, de respirație. Ea dansează între duble. Așa că dansam împreună, râdeam împreună și spuneam: ”Asta a fost cea bună!”. A fost pur și simplu multă voie bună, care aducea ușurință în cazurile mai dificile la care lucram și în presiunea pe care o simți pe platou.

Cum te-ai adaptat acestui stil unic de filmare, cu decoruri realiste, ritm rapid, duble unice? A fost greu? A existat loc pentru improvizație?

Laetitia Hollard: Acesta este primul meu serial TV adevărat. Deci a fost primul meu job. Partea frumoasă este că mulți oameni mi-au spus cât de diferit este față de alte platouri TV. Spuneau: ”Nu poți avea replicile la tine pe platou, pe telefoane”. Iar eu gândeam: ”Ei bine, aceasta este așteptarea mea despre cum ar trebui să fie toate platourile de filmare”. Cred că este, de fapt, mult mai asemănător cu teatrul decât cu alte platouri. Acest aspect de memorare, de a ști totul înainte să ajungi acolo, dar și acest aspect de ansamblu, de a lucra cu aceiași oameni în fiecare zi, de a fi prezent aproape zilnic. Sunt episoade în care am fost acolo în fiecare zi, chiar dacă nu aveam o scenă majoră. Cred că a fost o modalitate foarte bună de a crea această distribuție unită pe care o avem. The Pitt necesită o distribuție care nu se teme de munca grea, așa cum mulți actori de teatru nu se tem. 

Finalul sezonului 2 din The Pitt poate fi vizionat în România pe HBO Max, începând cu 17 aprilie.