Constantin Diţă (Ion Gavrilă Ogoranu în Portretul luptătorului la tinereţe, 2010) şi "agentul de serviciu" în Poliţist, adjectiv va putea fi revăzut pe marile ecrane romneşti, din data de 11 mai - în rolul unui poliţist, "băiatul bun", în S-a furat mireasa, regizat de Jesús del Cerro.
În S-a furat mireasa acţiunea o aduce în prim plan pe Nina (Cătălina Gramă, alias Jojo), o şomeră fostă Miss Bârlad, sătulă de sărăcie şi de viaţa mai puţin palpitantă oferită de soţul ei, poliţistul Cornel (Constantin Diţă), care se hotărăşte să o "fure" pe Marinela (Adina Galupa), mireasa unei nunţi de interlopi şi să ceară de la aceştia o răscumpărare care speră ea să îi poată asigura un trai mult mai bun. Spre surpriza tuturor, mireasa răpită refuză cu încăpăţânare să se întoarcă la familia ei şi la proaspătul soţ, Jan (Sergiu Costache), un tip grosolan şi ignorant, cu care a fost forţată să se mărite de către tatăl ei.
Iată ce declară Constantin Diţă despre personajul său.
1. Care este povestea personajului tău?
Cornel este un tip mulţumit că a reuşit să ajungă poliţist. Este un tip ok, genul ăla de om care este undeva la mijloc, adică are o maşină, are o casă, o slujbă, e mulţumit şi totul e în regulă. El vrea să rămână aşa pentru tot restul vieţii. Asta e baza, ăsta e individul; mai departe se întâmplă nişte lucruri care îl forţează să iasă din lumea asta mică.
2. Cornel este un erou în S-a furat mireasă. E un poliţist tenace, are succes la femei, cum te simţi în ipostaza asta?
E adevărat, dar uite, eu nu m-am gândit aşa. Eu m-am gândit că lucrurile astea pur şi simplu se întâmplă. E genul ăla bun de care te îndrăgosteşti - te uiţi la el şi zici „eu vreau să fiu cu băiatul asta”, e genul de băiat care o să fie tot timpul lângă tine şi te poţi sprijini pe el. Bănuiesc că asta e trăsătură lui care atrage. Din punctul ăsta de vedere personajul mi se pare fain. Trece printr-o serie de poveşti deşi nu prea înţelegi care e treaba cu el de la început.
3. Crezi că s-a intenţionat transformarea lui într-un role model sau pur şi simplu e antiteza lui Jan?
Mie mi-ar plăcea să fie un personaj plăcut de public, eu cred că va fi doar băiatul bun despre care o să se zică „uite-l şi pe ăsta, saracul”. Deşi e în regulă felul lui de-a fi pentru că dă rezultate, adică dă un exemplu bun, se poate şi aşa. E un model cumva, dar felul lui de-a fi în ziua de azi pentru mulţi e stupid: nu poţi să fii atât de credul!
4. Care au fost pentru tine provocările acestui rol?
Costel e un tip de personaj, el nu o să aibă niciodată iniţiativă, ci e ăla care aşteaptă, care reacţionează la tot ce spun ceilalţi. Şi e dificil cateaodata, pentru că eşti actor şi uneori vrei să mai zici şi tu poante sau să îţi pui amprenta, să conduci. Costel are câteva scene unde face treabă asta, dar puţine, şi la un moment dat, de exemplu când am filmat primele trei zile, mă întrebăm oare e bine ce fac? Pentru că personajul meu nu acţiona propriu zis, nu venea cu ideea, ci reacţiona la ce i se spunea de fiecare dată. Trebuie să fii foarte bun încasator în asemenea situaţii, să fii atent la ce vine de afară şi aici e greutatea. Aici poţi să te înşeli, poţi să fii fals. Cineva îţi dă o temă, un alt personaj din afară, iar tu trebuie să reacţionezi şi să fii credibil.
5. Toni Grecu, scenaristul filmului, a fost mai mereu prezent pe set şi a mai lucrat pe texte. Te-a ajutat în vreun fel pe tine lucrul acesta?
E ok când e scenatistul lângă tine pentru că dacă îi deformezi textul sau ideea, poţi să vorbeşti direct cu el despre propunerea ta, el ar putea să te convingă de ce e mai bine cum a scris el, e ok schimbul ăsta. E util şi ar trebui să fie aşa tot timpul.
6. Cum apreciezi faptul că un regizor spaniol regizează o poveste românească? Cum ai lucrat cu Jesus pe rolul ăsta?
Mie îmi place să cred că foarte bine, dar rezultatul rămâne de văzut. Mi se pare foarte bun Jesus, am mai vorbit despre asta şi spuneam şi atunci, mi se pare că eşti în siguranţă cu un regizor care ştie foarte bine ce vrea, ştie unde vrea să ajungă cu o scenă, şi chiar dacă ţie ţi se pare că ar trebui să fii mai sus, să vii cu mai multă energie, sau mai jos, Jesus ştie foarte bine şi îţi spune ”nu nu, rămâi aici.. acum am nevoie ..” şi te ghidează foare bine. Chiar dacă uneori s-ar putea să ai alt punct de vedere, eu cred că dacă nu ar fi aşa, ne-am face noi propriile filme şi ar ieşi o prostie.
7. Spune-mi cum ai colaborat cu colegii tăi.
Am avut o energie bună încă din prima zi. Şi în prima zi stai de obicei să vezi cum e, să vezi cum sunt oamenii, să te obişnuieşti cu ei. Doar cu Sapdaru am mai jucat până acum, în patru filme. Deşi perioada filmărilor a fost comprimată, a fost şi o atmosferă ok pe platou în ciuda timpului scurt pentru a filma un lungmetraj, am funcţionat bine.
8. Dintre secvenţele în care ai jucat tu, care ţi s-a părut mai amuzantă?
Sunt mai multe care mi s-au părut simpatice. Mi-a plăcut aia cu poneiul, reacţia mea la replica „gandeste-te la copiii nostri”, în birou cu şeful poliţiei... Filmul o să iasă cel puţin drăguţ, de la amuzant în sus.
9. Dar rolul tău este unul comic, nu?
E un rol amuzant pe termen lung, pentru că vezi un băiat de treabă care trece prin viaţă şi primeşte tot felul de pumni deşi nu ar merita. Evident lucrul ăsta e amuzant. 10. Iată că acum filmăm în cimitir, nu ţi-e frică? Chiar mai devreme mă gândeam că uite, am făcut-o şi pe asta. E fain să fii actor pentru că o data zbori deasupra Bucureştiului, am filmat de curând într-un avion, altă dată filmezi noaptea în cimitir. Ai ocazia să experimentezi o mulţime de situaţii.
Părerea ta
Spune-ţi părerea