Filmul Gangsteri de legendă, cu Tom Hardy în dublu rol, cel al gemenilor Reggie şi Ronnie Kray, cei mai cunoscuţi infractori britanici, ne face în sfâșit o invitație în lumea mafiei londoneze, după ce marele ecran ne-a „obișnuit” cu universul mafiei americane.
Vedem că nu „discreția” este modul de operare al gangsterilor britanici, asemenea mafioților din America, ci bravarea și mediatizarea imaginii, pozând în vedete. Starurile de cinema ale vremii și gangsterii din westernuri sunt modelele celor doi frați.
Filmul este un tur de forță pentru Tom Hardy, care a „jonglat” între două personaje diferite, de la scenă la scenă. Trebuie să recunosc că personajul Ron Kray - fratele sărit de pe fix din echipa celor doi gemeni gangsteri, dar mai mult de atât: un raisonneur al filmului, cu cele mai insolite și spumoase replici - este sarea și piperul biopicului.
Reggie Kray este un loc comun pentru filmele cu gangsteri, un personaj pe care l-am văzut de atâtea ori în producțiile de gen - este gangsterul stilat, gentlemen, în pofida faptului că este o persoană violentă, își respectă familia, are aspirații de a- și clădi o afacere. Figura originală din film este Ron, un alienat în stare de orice, dar care servește niște replici ce arată că e capabil să anticipeze niște lucruri pe care alții nu le văd, e un personaj atipic pentru această lume și pentru postura de șef (chiar adjunct) de bandă. Și un personaj care își arată umanitatea în cele mai neașteptate momente. Emily Browning în rolul Frances Shea este și vocea autorială a filmului.
Legend reușește să fie un film cu o atmosferă de epocă bine recreată. Costumele, scenografia foarte bine reconstituite. Muzica este un element cheie, la înălțimea momentului recreat - chiar dacă nu vine de pe scena culturală a Londrei, ci din cluburile din care provin cei doi frați, din East End, o zonă muncitorească din Londra, dar celebră - aici a operat Jack Spintecătorul cu 60 de ani în urmă. Cântăreața britanică Duffy o interpretează pe Timi Yuro, o americancă îndrăgită de frați, invitată adesea să cânte în clubul lor. Melodia „Make the World Go Away” e hipnotizantă.
Iată, mai jos, o serie de informații despre film din caietul de presă al producției, pus la dispoziția jurnaliștilor de către distribuitorul în România al filmului, Freeman Entertainment,
Cazul real
Anii ’60, Londra. Carnaby Street era o cavalcadă de culoare şi de celebrităţi, Beatles creau, pe Abbey Road, moştenirea pe care aveau s-o lase, formașia Rolling Stones se năștea, capitala britanică era lider în modă, muzică, film şi fotografie în Europa. În timp ce Hollywoodul stabilea un standard al opulenței în America, Londra era capitala culturală europeană. Dar perioada avea şi o latură întunecată - fraţii Kray şi firma lor. Frații se îmbrăcau foarte bine, în condițiile în care restul lumii nu-și permiteau haine de calitate, consecințele războiului încă simțindu-se.
Născuţi în East End în 1933, Ronnie şi Reggie erau gemeni identici (Reggie era cel mai mare dintre ei, la o diferenţă de vreo zece minute) care crescuseră pe străzile pline de duritate ale Londrei şi deveniseră repede lideri de bandă şi infractori implicaţi în multe, între care extorsiune, furt şi intimidare. Ascunşi sub aparenţa unor proprietari legitimi de cluburi, gemenii au reuşit să se apropie de mai multe chipuri cunoscute (au fost fotografiaţi de marele David Bailey) şi au avut mare influenţă socială şi politică ceea ce îi făcea, practic, de neatins în faţa poliţiei. Ei nu au condus doar în East End, ei au dominat Londra. Şi nu erau doar gangsteri, ci adevărate celebrităţi, în felul lor.
Apoi, lucrurile au luat-o razna. În 1966, Ronnie l-a ucis pe George Cornell, un membru al unei bande rivale, Richardson, într-un local din Whitechapel, „The Blind Beggar”. În anul care a urmat, Reggie a rămas îndurerat după ce soţia sa, Frances, s-a sinucis. Câteva luni mai târziu, el l-a ucis asociatul lor, Jack „Pălărie” McVitie, la o petrecere, în faţa a zeci de martori. Viaţa fermecătoare a fraţilor Kray se încheiase. În 1968, lunga anchetă a poliţiei, condusă de inspectorul Leonard „Nipper” Read, a dus la arestarea celor doi fraţi şi a câtorva asociaţi ai acestora. Au fost condamnaţi pe viaţă pentru crimele lor. Ronnie nu a mai cunoscut libertatea. În cele din urmă, a fost declarat nebun şi şi-a petrecut mare parte din viaţă la spitalul Broadmoor , înainte de a muri din cauza unui infarct, în 1995. Reggie a fost eliberat din închisoare în 200, din motive umanitare. Avea cancer în fază terminală, Boala l-a ucis şase săptămâni mai târziu.
Totuşi, deşi fraţii Kray şi-au petrecut jumătate din viaţă în închisoare, legenda lor a continuat să crească.
Cum a fost filmat Tom Hardy pentru a-i avea pe cei doi frați gemeni
Cum filmul avea un buget restrâns şi nu foarte mult timp pentru filmare, cadrele fiind trase în peste 100 de locuri din Londra (foarte puţine cadre s-au filmat în studio), în doar 50 de zile de filmare, scenariul de vis al lui Helgeland de a-i permite lui Hardy să filmeze mai întâi un personaj şi apoi să revină pentru a-l filma pe celălalt, nu putea să funcţioneze. În schimb, timp de 35 de zile Hardy a trebuit să joace rolurile ambilor fraţi. De regulă începea ziua în pielea personajului care avea mai multe scene de tras. Cel mai adesea, personajul mai prezent pe ecran era Reggie, fratele pe care Helgeland l-a văzut ca pe eroul principal al filmului. Apoi, după ce termina scenele acestuia, Hardy dispărea şi revenea machiat şi costumat ca Ron, pentru a trage şi restul de scene.
S-au folosit mai multe tehnici care să permită aceste filmări. „Felul în care se filmează gemenii nu s-a schimbat foarte mult de pe vremea când o făcea Hayley Mills”, râde Helgeland, referindu-se la „Capcană pentru părinţi”. Efectul principal al filmului a fost ecranul împărţit în două. Uneori a mai fost folosită şi camera motion-control. Adesea, Hardy înregistra dialogul unuia dintre gemeni şi apoi i se punea sunetul în cască pentru a da replica. Măştile au fost şi ele folosite de câteva ori. Dublura lui Hardy, Jacob Tomuri, redând cât se putea de bine limbajul trupului acestuia. Această tehnică s-a folosit în timpul bătăii dintre cei doi de la Esmeralda’s Barn, cazinoul lor. Pentru secvenţa în care Ron şi Reggie se înfruntă cu oamenii lui Richardson, Helgeland i-a pus pe cei doi fraţi cât a putut de departe unul de altul, ca să poată trece de la Hardy la Hardy în bătaia care a urmat. „Cel mai important a fost dialogul”, explică regizorul. „Ceea ce am descoperit a fost că cu cât se suprapuneau mai mult, cu atât era mai credibil, faţă de clasicul ping-pong de replici: replica lui Reggie, replica lui Ron, iar replica lui Reggie, ceea ce face ca totul să pară cam fals. Tom a reuşit extraordinar să se suprapună”.
Helgeland a lucrat alături de echipă şi de Hardy pentru a crea atmosfera lumii lui Reggie şi a lui Ronnie.
Transformarea lui Tom Hardy dintr-un frate în celălalt cu ajutorul costumelor, machiajului și proteticii
Creatoarea de costume Caroline Harris a fost importantă în misiunea de a crea atmosfera în „Gangsteri de legendă”. Totul a început cu multe poze din vremea fraţilor Kray şi cu lumea anilor ’60 care îi înconjura. Era o lume clasică şi acest clasicism a stat la baza creării personajelor care au populat lumea din film. Era de aşteptat ca toţi cei din jurul lui Reg şi Ron să fie în ton cu ei. De asemenea, era de aşteptat ca viaţa de noapte să strălucească şi să etaleze straie alese. Cât despre fraţii Kray... „Ron Kray a mers la un moment dat la croitorul său cu o poză cu Al Capone într-un costum la două rânduri, aşa că aceasta a fost imaginea aleasă pentru Ron”, spune Harris, care a ales, ca un contrast, să-l îmbrace pe Reggie în haine în stil italienesc, aşa cum a văzut şi în fotografiile cu Reginald din acele vremuri. Era o imagine elegantă şi puternică, genul de haine pe care le purtau vedetele europene ale epocii, inclusiv Jean Paul Belmondo. Asta a creat siluete diferite pentru cei doi şi a ajutat la diferenţierea lor într-un mod simplu, permiţându-i lui Tom să aplice propriile mijloace de transformare dintr-unul în celălalt.
Scenograful Tom Conroy a supervizat alegerea celor peste 100 de locaţii care a considerat el că exprimau cel mai bine neliniştea gemenilor. „Au fost detalii reale, fascinante”, spune Conroy, „cum ar fi acela că fraţii au ajuns să locuiască în apartamente moderne, unul deasupra celuilalt, la Cedra Court în nord-vestul Londrei. Am construit decoruri pentru apartamentul lui Reggie şi al lui Frances, un loc calm, frumos, amenajat cu gust... Apartamentul lui Ronnie a fost gândit ca unul întunecat, cu un aer greu, plin ca peştera lui Aladdin de auriu, crom, de săbii ritualice, de camere ascunse cu ajutorul cărora putea să-i şantajeze pe cei din guvern care participau la orgiile sale”. Conroy a folosit şi un portret simbolic al lui David Bailey. Tapetul din apartamentul lui Ronnie este replica perfectă a aceluia care se vede pe fundalui portretului realizat de Bailey cu Reggie şi Ron care ţin în mână nişte pui de şarpe.
Make-up artistul Christine Blundell a fost şi ea implicată în crearea imaginii fraţilor Kray, mai ales a lui Ronnie. Reggie este în mare măsură Hardy cu o faţă un pic mai plină, dar crearea lui Ronnie a necesitat mai multă timp. „Am testat mai multe aspecte”, explică Blundell, „dar nu am avut timpul necesar pentru a face măşti, aşa că am realizat totul pe interior”. Ea a schimbat şi părul lui Hardy cu ajutorul unei peruci, pentru Ronnie, ceea ce-i trage un pic de trăsături şi apoi, cu ajutorul pudrei a creat senzaţia că faţa lui e mai rotundă. Un tehnician dentar a creat umpluturi pentru maxilarele lui Hardy pentru ca acestea să pară mai pătrăţoase. De asemenea, i-au schimbat dinţii de sus şi i-au lăţit nasul. Am lucrat foarte mult şi cu umbrele de pe faţă. Blundell spune încă că, de îndată ce-i pui peruca, Hardy devine Ron.
„În rest, tot meritul este al lui Hardy” spune Helgeland, care a fost uimit de uşurinţa cu care actorul a trecut de la un Kray la celălalt. „Ron era mai simplu de regizat decât Reggie”, râde el. „Când Ron venea pe platoul de filmare, mă lua pe după umeri şi mă întreba cu vocea lui Ron ce filmăm şi unde e camera. Îi spuneam şi apoi nu mai avea întrebări. Când venea Reggie, era tăcut şi precaut, întreba ce facem şi apoi trebuia să-i explic. Cred că nici Tom nu-şi dădea seama de aceste aspecte”.
Muzica a creat farmecul. „Nu cred că veţi găsi o perioadă mai plină şi mai variată din punct de vedere muzical ca anii ’60”
Dacă Reggie şi Ron au creat atmosfera în Londra, muzica a creat farmecul. Nu cred că veţi găsi o perioadă mai plină şi mai variată din punct de vedere muzical ca anii ’60. Desigur este valabil pentru ambele maluri ale oceanului. Londra exporta sunetele ei, dar la fel de uşor importa altele Timi Yuro a fost o americancă venită în Londra, care şi-a găsit aici locul şi fanii. Reggie Kray o plăcea în mod deosebit. Pentru că-i plăcea vocea ei profundă, ea avea adesea spectacole în cluburile lui. Duffy este cea care joacă rolul lui Timi. Duffy a compus şi piesa de pe generic, Whole Lotta Love.
Reggie iubea muzica şi îi făcea plăcere să treacă adesea graniţa dintre lumea gangsterilor şi lumea cluburilor, ceea ce se vede şi în film. Celebrităţile umpleau cluburile lui Kray, unde puteau să bea, să joace jocuri de noroc şi să danseze toată noaptea. Frank Sinatra, Sonny Liston, Shirley Bassey, Francis Bacon, actriţele Barbara Windsor şi Joan Collins au fost adesea invitatele lui Kray. Fie că e vorba de Londra sau de Las Vegas, lumile gangsterilor şi cluburilor sunt legate. În ceea ce priveşte restul muzicii de pe coloana sonoră a filmului, realizatorii au folosit piese de succes ale vremii care sunt îmbinate perfect cu muzica simplă, dar extrem de sugestivă compusă de Carter Burwell.
Părerea ta
Spune-ţi părerea