În ultimele săptămâni discuţiile despre Oscaruri s-au învârtit în jurul a trei filme considerate favorite la categoria Cel mai bun film în 2025: monumentalul The Brutalist, proiectat şi la noi în cinematografe cu o pauză de dezmorţit picioarele, filmul biografic A Complete Unknown şi muzicalul Emilia Pérez. Cum acesta din urmă pare sabotat din interior de propria actriţă principală, din cei trei favoriţi au rămas doi, doar că deznodământul a două recente gale, Premiile Asociaţiei Producătorilor şi Premiile Asociaţiei Regizorilor, au arătat că cineaştii de la Hollywood s-ar putea să-l aibă pe Anora drept favorit.
La baza acestei observaţii stau statistici categorice: 25 din cele 34 de lungmetraje premiate cu trofeul pentru Cel mai bun film la Premiile Asociaţiei Producătorilor au câştigat şi Oscarul pentru Cel mai bun film. Şi 19 din cele 22 de lungmetraje premiate cu marele trofeu la Premiile Asociaţiei Regizorilor au câştigat şi Oscarul pentru Cel mai bun regizor, din simplul motiv că eşantioanele de votanţi de la aceste premii şi de la Oscaruri se suprapun destul de exact.
Deşi este laureat cu Palme d'Or în 2024 şi este indiscutabil unul dintre cele mai bune filme ale anului trecut (cronica entuziastă de pe Cinemagia), Anora a fost dezavantajat pentru că pare banal în comparaţie cu ambiţia lui The Brutalist, desfăşurarea de forţe din Emilia Pérez şi oda dedicată celebrul Bob Dylan în A Complete Unknown. Reamintim, Dylan este unicul cântăreţ din istorie premiat cu Premiul Nobel pentru Literatură pentru versurile în care imortalizează experienţa americană din a doua jumătate a secolului trecut.
În discursul său de la Premiile Asociaţiei Regizorilor, regizorul Sean Baker a declarat că suferă de un "puseu de sindromul impostorului". Nu ar trebui să sufere de nimic, pentru că Baker este unicul cineast de patru ori nominalizat la această gală a premiilor Oscar, ca producător, scenarist, regizor şi monteur al lui Anora. Şi dacă şi el e impostor...
