Cărţile sunt cea mai căutată sursă pentru inspiraţie cinematografică. Aproape de la începuturi, filmul și-a luat ideile din proză şi teatru, iar unele dintre cele mai bune filme ale tuturor timpurilor sunt ecranizări. Majoritatea marilor capodopere literare au fost transpuse pe ecran, iar Cinemagia scrie astăzi despre un film care a făcut istorie şi o nuvelă care a fost sursa a zeci de ecranizări - The Invisible Man. Nuvela a stat la originea unor filme excelente, dacă nu măcar influente.
Filmul din 1933, în regia lui James Whale, este inspirat din nuvela omonimă a lui H.G. Wells, care începe cu momentul în care un om straniu, cu mănuşi şi cu faţa acoperită, intră într-un han: este Omul invizibil. Era primul film ce ecraniza nuvela.
Om de ştiinţă care a mers prea departe cu experimentele a reuşit ca - modificând indicele de refracţie al obiectelor - să reuşească invizibilitatea. În pofida geniului său, nu este deloc animat de cele mai bune intenţii: invizibilitatea îl ajuta în tentativa sa de a crea un regim de teroare, din fericire dejucat pâna la sfârşit. Cartea şi filmele au inspirat şi jocurile video...
Efetele speciale din film, înaintea vremii lor
Filmul din 1933 este cunoscut pentru efectele vizuale speciale pregătite de către John P. Fulton, John J. Mescall și Frank D. Williams, a căror eforturi sunt adesea creditate ca fiind esențiale pentru succesul filmului. Atunci când Omul Invizibil nu purta haine, efectele speciale erau pregătite cu ajutorul unor sârme subtiri, însă atunci când era îmbrăcat cu câte ceva sau se dezbrăca efectul era obținut prin filmarea actorului Claude Rains într-un costum de catifea neagră pe fundalul unui ecran negru și, apoi, prin combinarea acestui cadru cu un alt cadru filmat pe scenă care folosea tehnica matte.
Din întâmplare, actorul Claude Rains era claustrofob și era dificil pentru el să respire în costum. De aceea, lucrul la film a mers greu, și o dublură mai mică de înalțime decât Rains era adesea folosită. Efectul de a-l face pe Rains să dispară a fost reușit prin realizarea unui mulaj al capului și al trunchiului actorul, din care s-a făcut o mască. Masca a fost apoi fotografiată pe un fundal special pregătit, iar filmul a fost apoi tratat în laborator pentru a obține efectul complet.
În pofida recenziilor elogioase, H.G. Wells, autorul textului original, declara la un dineu în cinstea sa că „deși aprecia filmul, acesta avea o greșeală gravă. A făcut din personajul din carte, om de știință strălucit, un alienat mintal, și asta e o libertate cu care nu e de acord...”
Subiectul filmului
Într-o noapte înzăpezită, un străin - cu fața acoperită de bandaje și cu ochii sub ochelari fumurii - ia o cameră la hanul The Lion’s Head din satul englez Iping din Sussex. Bărbatul cere să fie lăsat singur. Mai târziu, hangiul, domnul Hall, merge trimis de soție să îl dea afară pe misteriosul bărbat după ce acesta face dezordine în cameră și întârzie cu plata chiriei. Înfuriat, străinul îl aruncă pe domnul Hall pe scări. În fața unui polițist și a câtorva săteni, bărbatul își scoate bandajele și ochelarii fumurii, văzându-se astfel că este invizibil. Râzând sălbatic, el își scoate hainele, devenind cu totul de nevăzut, gonindu-și urmăritorii înainte de a dispărea cu totul în peisaj.
Străinul este Dr. Jack Griffin, un chimist care a descoperit secretul cum să devii invizibil, în timp ce făcea o serie de experiențe care foloseau un medicament obscur, numit monocane. Flora Cranley, logodnica lui Griffin și fiica angajatorului acestuia, Dr. Cranley, devine tot mai supărată din cauza absenței îndelungate a doctorului. Cranley și celălalt asistent al său, Dr. Kemp, percheziționează laboratorul gol al lui Griffin.
În seara în care a fugit de la han, Griffin apare pe neașteptate acasă la Kemp. Îl forțează pe acesta să devină partenerul său într-un plan malefic de a domina lumea printr-un regim de teroare, unul care începe cu „câteva crime”.
Claude Rains nu a fost prima opțiune a studiourilor pentru a juca rolul principal în The Invisible Man. Boris Karloff era, inițial, în cărți pentru rolul principal însă a abandonat proiectul după ce producătorul Carl Laemmie Jr. a încercat de prea multe ori să îi taie din onorariu. Filmul a avut premiera pe 13 noiembrie 1933 și a fost promovat cu tagline-ul „Prinde-mă dacă poți” și „Senzația fantastică a lui H.G. Wells”.