Filme care au distrus regizori

Poţi face blockbustere de succes, dar uneori este nevoie de un singur film pentru ca viitorul carierei să-ţi fie pus sub semnul întrebării. Cei de la Tasteofcinema.com au trecut în revistă mai multe filme cunoscute care au reprezentat un punct de sumbră cotitură în carierele regizorilor lor, oricât de mare ar fi fost faima acestora la Hollywood. Din varii motive, aceste filme au reprezentat începutul sfârşitului pentru cineaştii de mai jos.

Dictatorul/The Great Dictator (1940)
Puţini sunt regizorii la fel de influenţi ca Charlie Chaplin în istoria cinema-ului. Filmele sale mute se numără printre producţiile clasice ale acestei arte, încă proaspete şi la aproape un secol de la lansare. City Lights, Modern Times şi The Gold Rush au fost urmate în 1940 de Dictatorul, primul lungmetraj cu sunet al regizorului, în care acesta făcea haz pe seama lui Adolf Hitler. Primit extrem de bine de public şi de critica epocii, aspectul politic al filmului l-a transformat pe Chaplin într-o voce sonoră a cinema-ului angajat, atrăgând atenţia lui J. Edgar Hoover, şeful FBI-ului. Etichetat ulterior drept simpatizant comunist, Chaplin a trebuit să plece din Statele Unite, fără să mai revină ulterior la popularitatea din anii '40.

The Postman (1997)
Unul dintre cei mai apreciaţi regizori americani după lansarea lui Cel care dansează cu lupii, câştigător a şapte Oscaruri (inclusiv Cel mai bun film şi Cel mai bun regizor), Costner avea să primească în 1995 o grea lovitură din cauza insuccesului lui Waterworld, iar în 1997 din cauza lui The Postman, un SF distopic pe care l-a şi regizat. Ca să termine filmul, actorul regizor a refuzat rolul principal din Air Force One, cedându-i-l lui Harrison Ford. Deşi a mai regizat cu succes Open Range în 2003 şi a mai avut apariţii ca actor în filme populare, fanii consideră că The Postman a însemnat începutul sfârşitului pentru cariera de regizor a lui Costner.

Star Wars: Episode I - The Phantom Menace (1999)
Un răsunător succes de casă, Ameninţarea fantomei nu i-a impresionat pe critici cu scenariul său rapid etichetat drept simplist şi copilăresc. Cei de la Tasteofcinema îl consideră "unul dintre cele mai dezamăgitoare filme din istoria cinema-ului", iar vocile care au cârtit împotriva lui Lucas au fost extrem de numeroase. Regizorul a semnat şi cele două continuări ale filmului, primite la fel de acid de cârcotaşi, iar apoi şi-a luat adio de la regie. Preluarea francizei de către compania Disney a făcut ca George Lucas să fie implicat doar de formă în producţia aşteptatului sequel Star Wars: Episode VII - The Force Awakens. La începutul lunii decembrie regizorul spunea că încă nu a văzut niciun cadru din premiera de săptămâna viitoare, ceea ce arată cât de puţin au dorit şefii de la Disney o opinie din partea sa.

Alexander (2004)
Unul dintre cei mai controversaţi, dar şi relevanţi regizori americani din anii '80 şi '90, Oliver Stone şi-a încercat puterile cu riscantul film istoric şi a pierdut categoric: Alexander a fost desfiinţat de critică, ignorat de public şi ridiculizat de istorici. Şuviţele oxigenate ale lui Colin Farrell, interpretul lui Alexandru cel Mare, sunt în continuare citate în listele cu cele mai nefericite exemple de hair-style din istoria cinema-ului. Un răsunător eşec de casă, Alexander a încasat 167 de milioane de dolari în lumea întreagă, la un buget de 155 de milioane. Încasările în SUA s-au ridicat la doar 35 de milioane de dolari. Nici declaraţiile furioase ale lui Oliver Stone, care a dat vina pe "fundamentalismul moral" al americanilor pentru a explica insuccesul filmului, nu au ajutat popularităţii sale. Poate că regizorul va reveni la cinema-ul relevant în 2016, când îi apare Snowden, filmul biografic inspirat de activitatea lui Edward Snowden.

Patimile lui Hristos (2004)
Succes de casă fenomenal (peste 600 de milioane de dolari încasări la un buget de 30 de milioane), filmul inspirat de ultima zi din viaţa lui Iisus Hristos a provocat o mulţime de controverse ce au pus o imensă presiune pe umerii regizorului Mel Gibson. Înconjurat de detractorii care îl acuzau ba că filmul este antisemit, ba că este mult mai violent decât ar fi fost necesar, Mel Gibson a avut câteva răbufniri publice ce i-au ştirbit din popularitate şi influenţa de la Hollywood. Viaţa personală a regizorului şi câteva decizii nefericite l-au transformat pe Gibson într-un paria: la mai bine de un deceniu de la lansarea hitului său, pierderile de imagine încă nu au fost recuperate.