Fenomenul Patimile lui Hristos

de Ştefan Dobroiu în 16 Apr 2014
Au trecut zece ani de la lansarea succesului de casă al lui Mel Gibson

După ce a jucat în filme populare ale anilor '80 şi '90 şi a primit prima nominalizare la Oscar pentru Braveheart, Mel Gibson dă lovitura în primăvara lui 2004 cu The Passion of the Christ/Patimile lui Hristos, filmul ce descrie fără menajamente ultimele 12 ore din viaţa lui Iisus. A devenit una dintre cele mai controversate producţii ale ultimelor decenii şi un neaşteptat succes de casă: realizat cu doar 30 de milioane de dolari, Patimile îşi sfârşea traseul prin cinematografele lumii cu un extraordinar total de 610 milioane de dolari încasate.

AICI un articol despre mini-seria Iisus din Nazareth, de Franco Zeffirelli, care pentru mulţi rămâne filmul obligatoriu de văzut în perioada Sărbătorilor de Paşti.

Lansat în România în aprilie 2004, Patimile lui Hristos făcea senzaţie şi la noi, având mai bine de 200.000 de spectatori, succes explicat în parte şi de prezenţa actriţei Maia Morgenstern în distribuţie. Atenţie, vorbim de o perioadă când dispariţia cinematografelor din oraşele mici şi absenţa multiplex-urilor făcea dificilă atingerea unei astfel de cifre (de-abia în 2009 au mai apărut filme în stare să depăşească pragul de 200.000 de bilete vândute).

Ce a uimit pe toată lumea la Patimile lui Hristos a fost atenţia cu care Mel Gibson arată cum trupul lui Iisus este torturat înainte de crucificare. Interpretat de Jim Caviezel, Iisus are parte de un tratament barbar din partea romanilor, tratament înfăţişat în toate detaliile pe marele ecran. Este probabil unul dintre motivele pentru care filmul nu a fost foarte bine primit de critică la momentul lansării şi probabil cea mai eficientă explicaţie a succesului său.

Cronicile nu au ezitat să descrie filmul drept „barbar” şi „primitiv”, iar unele texte au luat în râs declaraţiile lui Mel Gibson, care a sugerat în repetate rânduri că filmul său este despre imensa dragoste cu care Iisus s-a sacrificat pentru oameni. Andrew Sarris de la New York Observer a scris: „În timp ce cuvintele spun dragoste, dragoste, dragoste, sunele şi imaginile spun ură, ură, ură". Roger Ebert, deşi a acordat filmului patru stele din patru, a scris: "Este cel mai violent film pe care l-am văzut vreodată".

Într-o cronică negativă, cei de la Washington Post au admis că filmul „ne pune în situaţia de a nu putea evita să nu simţim durerea lui Iisus. Ce bine ar fi fost dacă Gibson ar fi folosit timpul şi pentru a ne spune de ce această durere contează”. Despre Patimi s-a mai scris că inspiră şi respinge în egală măsură sau că nu este decât "o scuză pentru sadism" şi un film „snuff”.

Indiferent de reacţii, Mel Gibson a reuşit în mileniul trei o performanţă extraordinară, aceea de a aduce mai bine de 100 de milioane de oameni pe întreg globul în faţa marelui ecran pentru a vedea un film de inspiraţie religioasă. Asta la o jumătate de veac după ce filme precum Quo Vadis, The Robe/Tunica, The Ten Commandments/Cele zece porunci şi Ben-Hur sfârşeau, între 1950 şi 1956, pe cea mai înaltă treaptă a topurilor anuale cu încasările din întreaga lume.

Mulţi au încercat să-şi explice fenomenalul succes de casă al filmului şi l-au pus pe seama violenţei extreme, care a reuşit să aducă în cinema atât spectatorul interesat de sfârşitul lui Iisus, cât şi pe cel avid de sânge. Lansarea înainte de Paşte după o lungă perioadă deloc interesantă în ceea ce priveşte oferta filmelor religioase a fost o altă justificare a entuziasmului cu care publicul a întâmpinat filmul, ca şi suita de controverse şi acuzaţii antisemite dinaintea lansării. Multe denominaţiuni americane au susţinut fervent Patimile, lansând mesaje că acesta ar spune „adevărul” despre ultimele ore din viaţa lui Hristos. O controversă a vizat chiar şi părerea Papei Ioan Paul al II-lea, care a vizionat Patimile înaintea lansării mondiale, nefăcând niciun comentariu cu privire la calităţile filmului.

Efectul asupra ultimului deceniu de cinema este că, până la Darren Aronofsky şi interesantul său Noah (o cronică AICI), nimeni nu a mai îndrăznit să aducă pe marele ecran o poveste de anvergură de inspiraţie biblică. Patimile a revenit în atenţie în timpul campaniei de promovare a lui Noah, în care s-a dezvăluit că studiourile Paramount au făcut presiuni asupra lui Aronofsky pentru a aduce modificări montajului final, în speranţa că premiera din martie va repeta succesul de casă al filmului lui Gibson. În acest moment mai există un film în producţie, Exodus, în regia lui Ridley Scott şi cu Christian Bale în rolul lui Moise, în fruntea evreilor porniţi în căutarea Pământului Făgăduinţei.

Ai văzut Patimile lui Hristos? Cum ţi s-a părut?

Exploreaza subiecte similare:

Mel Gibson, Maia Morgenstern, Darren Aronofsky, Christian Bale, ridley scott, The Passion of the Christ, Noah, Exodus, Jesus of Nazareth

Alte știri din cinema

Unde se va opri Inside Out 2? Noi recorduri pentru animaţia Pixar

Continuarea a încasat 1,44 miliarde de dolari, dar totalul s-ar putea să fie considerabil mai mare

Primul serial Alien termină filmările: acţiunea are loc pe Terra!

Alien: Earth îi are în rolurile principale pe Sydney Chandler şi Timothy Olyphant

Animaţie cu spermatozoizi, pregătită să... ejaculeze pe ecrane

Animaţia Spermageddon promite să fie la fel de ireverenţioasă ca Sausage Party

Timothée Chalamet învaţă să joace ping pong pentru Marty Supreme

Actorul din Wonka şi Dune interpretează un campion la tenis de masă

Părerea ta

Spune-ţi părerea
cristi23 pe 16 aprilie 2014 10:49
am vazut patimile si mi-a placut filmul..........e adevarat ca este extrem de violent si imi provoaca multa durere in suflet sa vad asemenea chinuri.........dar asta nu inseamna ca am devenit antisemit sau ca urasc vreun popor.......chiar deloc.....respect filmul ca si opera vizuala rtistica si respect regizorul pentru viziunea sa si curajul sau.......in rest nu stiu ce as putea sa mai spun........poate doar PASTE FERICIT TUTUROR
Bayard pe 16 aprilie 2014 11:49
Prefer oricand miniseria Iisus din Nazaret fimului asta. Pai ce vedem aici? doar tortura...
BigRedMachine pe 16 aprilie 2014 15:26
Am vazut acest film cam la un an sau doi dupa ce-a aparut, si tin minte ca eram inmarmurit in fata ecranului. E un film greu de privit, intr-adevar, dar trebuie sa tinem minte ca e genul de film menit sa aiba un impact puternic asupra celor ce-l vad. Citeam undeva ca un american a marturisit in sala de cinema ca in urma cu ceva ani comisese o crima, vazand imaginile cu Iisus flagelat. Ca si Bayard, prefer miniseria Iisus din Nazaret, insa nu neg importanta filmului lui Gibson. E un film regizat si jucat magistral, care va ramane in istoria cinematografiei. Ca romani, avem motive sa fim mandri de doamna Maia Morgenstern pentru cum a dat viata Mariei in clipele cele mai dureroase ale existentei Sale.
raulk pe 16 aprilie 2014 15:56
Este o greseala in text.Ati spus ca intre Patimile lui Hristos si Noah nu a mai existat nici un film religios,GRESIT.A existat mini-seria The Bible si filmul derivat din aceasta: Son of God.
NmpN pe 16 aprilie 2014 22:07
Filmul lui Mel Gibson a fost reusit dupa parerea mea , s-a exagerat asa de mult cu violenta pentru ca regizorul a vrut sa arate cat de cruzi erau oamenii in perioada aceia . Si Maia a jucat foarte bine . Mi-ar placea sa vad mai multe filme cu tenta religioasa , de exemplu mini-seria The Bible este chiar reusita .
RaMy_SmIlE pe 17 aprilie 2014 14:54
Frumos film!!! Mi-a placut atat de muuuuult si a fost realizat foarte bine, cand l-a rastignit pe cruce a fost un pic cam dur si foarte greu de vazut faza aceea,dar in final a iesit bine.
carmenas pe 17 aprilie 2014 23:20
Filmul lui Mel Gibson priveste povestea biblica dintr-un unghi foarte diferit fata de celelalte filme despre Isus, care s-au mai facut pana la el. Asa ca se poate spune ca este original.
Parerea personala este ca atunci cand aduci in prim plan violenta si suferinta, ii faci pe oameni sa se simta vinovati si odata cu vina aduci si frica... Eu cred ca mesajul lui Isus a fost IUBIREA. In momentul in care aduci pe ecran atat de multa violenta, iubirea nu-si mai are locul acolo. Din acest motiv as putea considera filmul ca fiind un documentar, deoarece se spune ca resapecta adevarul istoric, dar dpdv artistic mesajul iubirii (principalul mesaj al lui Isus) nu prea exista.

alex_il_fenomeno pe 12 octombrie 2014 01:34
Este clar filmul nelipsit de pe Micile Ecrane in preajma Sfintelor Pasti.

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells