Fenomenul Patimile lui Hristos

După ce a jucat în filme populare ale anilor '80 şi '90 şi a primit prima nominalizare la Oscar pentru Braveheart, Mel Gibson dă lovitura în primăvara lui 2004 cu The Passion of the Christ/Patimile lui Hristos, filmul ce descrie fără menajamente ultimele 12 ore din viaţa lui Iisus. A devenit una dintre cele mai controversate producţii ale ultimelor decenii şi un neaşteptat succes de casă: realizat cu doar 30 de milioane de dolari, Patimile îşi sfârşea traseul prin cinematografele lumii cu un extraordinar total de 610 milioane de dolari încasate.

AICI un articol despre mini-seria Iisus din Nazareth, de Franco Zeffirelli, care pentru mulţi rămâne filmul obligatoriu de văzut în perioada Sărbătorilor de Paşti.

Lansat în România în aprilie 2004, Patimile lui Hristos făcea senzaţie şi la noi, având mai bine de 200.000 de spectatori, succes explicat în parte şi de prezenţa actriţei Maia Morgenstern în distribuţie. Atenţie, vorbim de o perioadă când dispariţia cinematografelor din oraşele mici şi absenţa multiplex-urilor făcea dificilă atingerea unei astfel de cifre (de-abia în 2009 au mai apărut filme în stare să depăşească pragul de 200.000 de bilete vândute).

Ce a uimit pe toată lumea la Patimile lui Hristos a fost atenţia cu care Mel Gibson arată cum trupul lui Iisus este torturat înainte de crucificare. Interpretat de Jim Caviezel, Iisus are parte de un tratament barbar din partea romanilor, tratament înfăţişat în toate detaliile pe marele ecran. Este probabil unul dintre motivele pentru care filmul nu a fost foarte bine primit de critică la momentul lansării şi probabil cea mai eficientă explicaţie a succesului său.

Cronicile nu au ezitat să descrie filmul drept „barbar” şi „primitiv”, iar unele texte au luat în râs declaraţiile lui Mel Gibson, care a sugerat în repetate rânduri că filmul său este despre imensa dragoste cu care Iisus s-a sacrificat pentru oameni. Andrew Sarris de la New York Observer a scris: „În timp ce cuvintele spun dragoste, dragoste, dragoste, sunele şi imaginile spun ură, ură, ură". Roger Ebert, deşi a acordat filmului patru stele din patru, a scris: "Este cel mai violent film pe care l-am văzut vreodată".

Într-o cronică negativă, cei de la Washington Post au admis că filmul „ne pune în situaţia de a nu putea evita să nu simţim durerea lui Iisus. Ce bine ar fi fost dacă Gibson ar fi folosit timpul şi pentru a ne spune de ce această durere contează”. Despre Patimi s-a mai scris că inspiră şi respinge în egală măsură sau că nu este decât "o scuză pentru sadism" şi un film „snuff”.

Indiferent de reacţii, Mel Gibson a reuşit în mileniul trei o performanţă extraordinară, aceea de a aduce mai bine de 100 de milioane de oameni pe întreg globul în faţa marelui ecran pentru a vedea un film de inspiraţie religioasă. Asta la o jumătate de veac după ce filme precum Quo Vadis, The Robe/Tunica, The Ten Commandments/Cele zece porunci şi Ben-Hur sfârşeau, între 1950 şi 1956, pe cea mai înaltă treaptă a topurilor anuale cu încasările din întreaga lume.

Mulţi au încercat să-şi explice fenomenalul succes de casă al filmului şi l-au pus pe seama violenţei extreme, care a reuşit să aducă în cinema atât spectatorul interesat de sfârşitul lui Iisus, cât şi pe cel avid de sânge. Lansarea înainte de Paşte după o lungă perioadă deloc interesantă în ceea ce priveşte oferta filmelor religioase a fost o altă justificare a entuziasmului cu care publicul a întâmpinat filmul, ca şi suita de controverse şi acuzaţii antisemite dinaintea lansării. Multe denominaţiuni americane au susţinut fervent Patimile, lansând mesaje că acesta ar spune „adevărul” despre ultimele ore din viaţa lui Hristos. O controversă a vizat chiar şi părerea Papei Ioan Paul al II-lea, care a vizionat Patimile înaintea lansării mondiale, nefăcând niciun comentariu cu privire la calităţile filmului.

Efectul asupra ultimului deceniu de cinema este că, până la Darren Aronofsky şi interesantul său Noah (o cronică AICI), nimeni nu a mai îndrăznit să aducă pe marele ecran o poveste de anvergură de inspiraţie biblică. Patimile a revenit în atenţie în timpul campaniei de promovare a lui Noah, în care s-a dezvăluit că studiourile Paramount au făcut presiuni asupra lui Aronofsky pentru a aduce modificări montajului final, în speranţa că premiera din martie va repeta succesul de casă al filmului lui Gibson. În acest moment mai există un film în producţie, Exodus, în regia lui Ridley Scott şi cu Christian Bale în rolul lui Moise, în fruntea evreilor porniţi în căutarea Pământului Făgăduinţei.

Ai văzut Patimile lui Hristos? Cum ţi s-a părut?