Un coleg jurnalist polonez m-a rugat recent să fac o serie de clasamente pentru un articol al său despre București ce urma să se publice în revista Esquire. Unul dintre topuri era al mall-urilor. Am clasat pe locul 1 ParkLake Mall din Titan pentru amenajarea cu accente vernaculare, plăcându-mi în mod deosebit că este un mall în care nu s-a mers pe ideea de high tech ori glamour, ci s-a riscat cu o abordare „mai aproape de natură”. O invitație din partea Cinema City de a vedea în weekend un film în sala VIP a Park Lake Mall m-a bucurat din mai multe motive - urma să revăd spațiul inedit amenajat din mall, urma să mă dau înainte de film în balansoarele ancorate în tavan (adevărate madlene proustiene din copilăria mea) și urma să am parte de o atmosferă și experiență exclusiviste în salonul VIP.
Văd în medie patru filme pe săptămână și aproximativ 200 de filme pe an. E mult? E puțin? Poate mult pentru un spectator ocazional și poate puțin pentru un critic de film. Cert este că petrec o zi pe săptămână într-o sală de cinema. De aproape zece ani. În tot acest răstimp curiozitatea și plăcerea de a vedea filme nu s-a erodat. Dar corpul, separat de mine, a început să-mi arate ostentativ, la fiecare nouă vizionare, fie că spațiul pentru picioare e prea strâmt, fie că spătarul scaunului e rigid. Știam că odată intrată în una din cele trei săli VIP mă voi afunda nu într-un scaun ci într-un fotoliu de cinema, cu reglaj electric, ergonomic și comod.
Ajunsă la multiplex, am urcat cu scările rulante până la zona cu sălile de cinema. Culorile și amenajarea multiplexului din Park Lake e comună cu a celorlalte cinematografe Cinema City din București, recognoscibilă. Intrarea în lounge-ul VIP e rapidă, din holul principal, te invită practic înăuntru. Accesul în foaier se face cu 30 de minute înaintea orei de începere a filmului. Ne aștepta - pe mine și pe ceilalți spectatori cu bilete în sălile VIP - un bufet suedez cu tot soiul de bunătăți. Chef Andrea Giuseppe di Gangi pregătise în bucătăria amenajată chiar în incinta cinematografului un bufet rece și unul cald, plus prăjituri. Vinul, șampania, berea, cafeaua, sucurile, popcornul și nachos-ul erau, de asemenea, la discreția noastră, nelimitat. Iar acesta este standardul la proiecțiile VIP. Așadar, gata cu porțiile! Recomand pennele cu delicios sos bolognese (am pus și sos alfredo, ca un adevărat gurmét), Pizza Napoletană (dar chiar în momentul acesta aș mai gusta o felie de Pizza Pepperoni), iar dintre felurile reci, „starters”: untul aromat și salata de vinete. Am auzit că puiul cu oțet balsamic plus cartofi crispy cu sos chili sunt delicioase, dar eu mai mult nu am putut gusta.
Ridicată de la masă am luat-o spre sala de cinema, nu înainte de a lua „în zbor” o cutie de nachos cu sos de brânză, suc și cafea, știind că în timpul filmului voi reveni pentru a lua și popcorn. Toate produsele sunt puse nelimitat la dispoziția clienților.
Odată intrată în sală, fotolii dintre cele mai largi ne așteptau binevoitoare. Tapisate cu piele, moi, cu reglaj atât pentru spătar cât şi pentru suportul de picioare, pe care în sfârșit le-am întins bine de tot, ca dimineața după un somn bun. Cotierele, și ele suficient de late încât să nu mai fie nevoie să-mi țin brațele lipite de corp - cum de fiecare dată pierdeam în alte săli lupta coatelor în fața vecinilor de scaune mult mai hotărâți să-și sprijine ei și nu eu „partea exterioară a articulației dintre humerus și cubitus, care unește brațul cu antebrațul”.
Pe fotoliile din sala VIP, corpul meu în sfârșit nu se mai răzvrătea...
(copyright foto CinemaCity; în imagine, Gabi)
