Mai țineți minte cum, în septembrie 2021, a apărut acea știre despre cum un activist de mediu și doi jurnaliști care investigau furtul de lemne au fost bătuți chiar de către hoți și cum echipamentul lor a fost distrus? Subiectul a fost atât de mediatizat încât Garda Forestieră Suceava a demarat verificări la Ocolul Silvic Dealu Negru, iar până și ministrul de Interne de atunci, Lucian Bode, a trebuit să răspundă public, declarând că incidentul este „de neînțeles”, întrucât „cei care exploatau masa lemnoasă acolo o făceau legal”. Între timp, presiunea mediatică a dispărut, cazul a rămas în aer, iar tăierile ilegale continuă, după cum afirmă chiar regizorii. După cioate este un documentar ce caută să redeschidă dezbaterea despre cum ne putem proteja pădurile într-un context în care unii dintre cei desemnați să le apere facilitează despădurirea ilicită.
Construit în jurul atacului suferit de regizori și ecologistul Tiberiu Boșutar, filmul urmărește tentativele localnicilor din Suceava de a lupta pe cont propriu împotriva tăierilor ilegale, precum și modul în care acel eveniment violent a schimbat viețile celor trei protagoniști. Dragolea și Mocanu pornesc inițial să surprindă povestea lui Boșutar, activistul care monitoriza camioanele suspecte cu lemne ce treceau frecvent prin fața casei și care se filma apoi în direct pe rețelele de socializare expunând abuzuri. Odată ce știrea bătăii ajunge în presă, tema devine de interes național: regizorii apar la televiziuni, intră în legătură cu un avocat, iar jurnalistul Alex Nedea vine alături de ei în pădure pentru a documenta un episod Recorder. Curând, însă, lipsa unui progres real (în cazul lor, din partea autorităților) îi descurajează pe Mocanu și Dragolea. Ei ajung să se întrebe care mai este valoarea filmului atunci când propriile lor vieți sunt puse în pericol, iar singurele momente de respiro rămân cele petrecute pe parcela în care Dragolea plantează puieți.
Produs de Monica Lăzurean-Gorgan și Elena Martin (Manifest Films) și distribuit de Culoar Films, După cioate este un documentar participativ puternic și bine realizat, în care regizorii încep prin a observa fenomenul furtului de lemne din România, dar ajung să se implice direct în urma violențelor din pădure. Dragolea și Mocanu prezintă o realitate sumbră și ne introduc în lumea din Vatra Dornei și Dealu Negru, unde abuzurile apar la tot pasul: atât în familii - Boșutar povestește cum a crescut cu zicala „bătaia e ruptă din rai” -, cât și în păduri. Investigația lor arată cum administratori privați decid tăieri ilegale prin metoda „accidentalelor” (copacii sănătoși sunt marcați drept uscați sau doborâți de vânt pentru a fi tăiați cu acte în regulă), cum ingineri silvici și pădurari devin complici, executând ordinele superiorilor, și cum autoritățile locale rămân în cele mai multe cazuri neputincioase.
Tiberiu Boșutar în timpul unui live din pădure
Cu toate că filmul este în general captivant și antrenant, După cioate își pierde uneori ritmul în a doua jumătate și conține anumite secvențe în care acțiunea stagnează. Regizorii înșiși recunosc în fața camerei că nu mai sunt siguri încotro să conducă documentarul și se întreabă dacă mai merită să continue atunci când viețile lor sunt puse în pericol și filmul nu poate genera schimbări reale. Deznodământul abrupt nu oferă un sentiment de finalitate, și nici nu ar avea cum, având în vedere că procesul împotriva agresorilor încă se judecă. Cu toate acestea, filmul rămâne important și necesar, întrucât readuce în prim-plan una dintre cele mai grave probleme de mediu din România.
Tiberiu Boșutar, protagonistul prezent în cea mai mare parte a timpului, este un bărbat complex, care acționează adesea la limita legalității. Deși a înființat asociația „Legea codrului” și s-a remarcat prin live-urile în care denunța furtul de lemne, el nu este un ecologist model: înjură frecvent în documentar, se ceartă cu autoritățile care vin să verifice neregulile și filmează interiorul unei proprietăți private despre care crede că aparține unui patron care profită de pe urma tăierilor ilegale. La un moment dat, Boșutar conduce cu două telefoane în mâini în timp ce urmărește un tir care ar transporta bușteni suspecți, sunând la poliție și relatând totul în direct pe Facebook. La finalul documentarului, realizatorii se delimitează de el: între timp Boșutar a intrat în politică, a devenit deputat AUR și a fost vizat într-un dosar penal după ce se presupune că a instigat la violență în urma anulării alegerilor prezidențiale de anul trecut.
După cioate nu își propune să vină cu soluții, ci să atragă atenția asupra tăierilor ilegale din păduri și asupra sistemului corupt care le fac posibile. Dragolea și Mocanu surprind vehemența lui Boșutar și arată cum activismul devine un act de curaj extrem, într-un peisaj în care cei care denunță neregulile sunt amenințați sau agresați chiar de cei care ar trebui să protejeze pădurile. Întrebarea esențială pe care o pune filmul rămâne una simplă și chiar apăsătoare: mai putem face ceva pentru a opri abuzul?
