"Imi place sa fac filme pentru ca imi place sa merg intr-o alta lume. Imi place sa ma pierd intr-o alta lume. Pentru mine, filmul este un mediu magic, te ajuta sa visezi... Iti permite sa visezi in intuneric. E ceva minunat, sa te pierzi in interiorul unui film" marturiseste David Lynch al carui ultim film, Inland Empire este, incepand cu 13 iulie, pe marele ecran romanesc. Intr-o discutie privata, actrita Laura Dern ii spunea lui David Lynch ca "Inland Empire este numele tinutului din care se tragea sotul ei si ca se afla la est de Los Angeles". Lynch a marturisit ca "imediat ce a fost rostit numele acelei zone a incetat sa mai asculte ceea ce rostea Laura, mintea ramanandu-i prinsa in poezia celor doua cuvinte".
Lansat anul trecut la Festivalul de Film de la Venetia, INLAND EMPIRE este prezent pe ecranele romanesti din 13 iulie, dupa ce, in prealabil, fusese unul dintre capetele de afis in a sasea editie a Festivalului International de Film Transilvania. Ca si in cazul peliculei anterioare, Mulholland Drive (2001), titlul acestui film are corespondent geografic. In acest ultim film, Lynch isi rezuma intreaga cariera. Istoria lui e ca un puzzle care leaga prezentul, de pe ecranul din INLAND EMPIRE, de povesti si imagini deja spuse de autor.
Drumul spre INLAND se poate face in doua directii: fie dinspre intreaga creatie lynchiana, si atunci proiectul actual devine un jurnal-omagiu pe care Lynch si-l redacteaza; fie dinspre INLAND spre toata istoria Lynch, caz in care ultima poveste se deschide ca sens odata cu inaintarea in opera regizorului american. INLAND EMPIRE este o farsa pe care autorul i-o monteaza cinematografiei, intrand in templul sau – cinematograful – pentru a-i submina statura magica: lucrat in digital, alcatuit din fragmente de poveste, cu stilizari de video-games - spatii urbane precum in Half Life 2 si interioare precum in Resident Evil, INLAND este un film experimental, un prioect adresat mai repede galeriilor de arta contemporana decat cinematografelor. La acest aspect constribuie si faptul ca povestea pare alcatuita din note, precum un jurnal, astfel ca INLAND nu mai spune povesti, ci rememoreaza un parcurs cinematografic, al autorului. INLAND e compus din multiple scene. Privite ca unitati filmice independente, ele trimit spre un peisaj dintr-un film deja existent in mapa lui Lynch, refacand un traseu, o cariera; privite ca ansamblu, scenele din INLAND continua discursul lui Lynch despre cinema, cel inceput in Mulholland.
(Material partial extras din noul numar al revistei Cinemagia, editia iulie-august, care va fi de saptamana viitoare in magazinele Media Galaxy, Carrefour si Altex din Bucuresti si intrega tara.)
