Domestic, de Adrian Sitaru, următoarea comedie românească?

Amintiri din Epoca de Aur, cu cele două episoade,  era - în 2009 - comedia românească a anului, ce ne făcea să râdem exploziv la cinema; au urmat, mai timid, Bună! Ce faci? (2010, regia: Alexandru Maftei) şi Ursul (2011, regia: Dan Chişu). În 2012, Adrian Sitaru promite "umor şi emoţie" cu noul său film, Domestic. În contextul unei cinematografii în care comedia este o rara avis, remarca lui Sitaru ne face optimişti.

Pe 4 decembrie se turna, pe strada Reînvierii nr. 4, ultima scenă din cel mai recent film al lui Adrian Sitaru (cunoscut pentru Pescuit sportiv, Valuri, Lord, Din dragoste cu cele mai bune intenţii), cu toţi actorii pe platou. Se filma visul lui Toni (Segiu Costache), în Capela din cimitirul Reînvierii, iar directorul de imagine Adrian Silişteanu promitea că "o să murim de râs la secvenţa asta"...

"Una dintre temele filmului e frica de moarte", explică Silişteanu alegerea Capelei pentru ultima scenă, "dar se va râde pe bune în film, e un umor inteligent, e cel mai bun lucru pe care l-a scris Adi [Sitaru] până acum, scenariul e foarte uman, cald, duios, şi nici visul nu are ceva lugubru în el sau fundamental trist"...

O poveste despre oameni obişnuiţi şi animalele alături de care îşi trăiesc viaţa, Domestic urmăreşte destinul a trei personaje principale – Domnul Lazăr (48 de ani, profesor, şi actualul preşedinte al asociaţiei de locatari a blocului - jucat de Adrian Titieni, care face cuplu în film cu Clara Vodă - doamna Lazăr), Domnul Mihăeş (40 de ani, taximetrist, jucat de Gheorghe Ifrim, căsătorit cu personajul Ioanei Flora) şi Toni (un tip de 25 de ani, interpretat de Segiu Costache) – şi a animalelor lor, toţi forţaţi să locuiască împreună în aceeaşi comunitate a blocului. Fiecare dintre cele trei personaje completează povestea celuilalt, influenţând-o într-o anumită măsură. Fanii filmelor lui Adrian Sitaru îl vor descoperi pe Sergiu Costache şi pe al său personaj din scurtmetrajul Lord, dar şi un procentaj foarte mare din povestea scurtmetrajului Colivia. Pe lângă acestea, alte noi poveşti, cea a domnului Lazăr, protagonistul, fiind cea mai dramatică, dând firul roşu al evenimentelor.

Conceptul filmului: relaţiile familiale 

"Tema filmului sunt oamenii, ca şi în filmele mele anterioare. Animalele nu sunt personajele principale din Domestic... E vorba despre cum influenţează animalele viaţa oamenilor, şi invers, despre relaţii interumane, familiale, despre disfuncţii de comunicare şi disfuncţii în familie, şi despre moarte", explică Sitaru. "Sunt mai multe poveşti care interacţionează, e vorba în general de poveştile copiilor din acele familii - care au întâmplări cu animale aduse de ei sau de părinţi în casă - ce evoluează fiecare în felul ei, nu după o structură clasică".

Cât priveşte mesajul filmului, Sitaru recomandă "să avem mai mult grijă de modul în care interacţionăm cu ceilalţi, putem face mai mult rău crezând că facem bine, ca în Din dragoste cu cele mai bune intenţii".

 Filmul nu e ofelie de viaţă minimalistă 

Dacă majoritatea producţiilor anterioare ale lui Adrian Sitaru s-au distins prin capacitatea de a aborda cele mai prozaice aspecte ale vieţii oamenilor de rând, cautând în ele acele resorturi care le propulsează din zona banalului în aceea a artei, manifestând o anumită atitudine estetică, spectatorii vor observa că Sitaru duce poveştile şi stilul filmului Domestic, inclusiv imaginea, înspre o zonă "puţin mai absurdă, mai nereală".

"Tocmai acest absurd aduce o doză de realism, pentru că există mult ireal şi absurd în viaţa de zi cu zi. Asta am căutat în felul în care am lucrat cu actorii, şi în poveştile din Domestic, asta chiar şi la capitolul vizual", susţine Sitaru. "Filmul nu e extrem de stilizat, dar nu e nici felie de viaţă minimalistă", concluzionează regizorul...

Mai mult, Sitaru a cerut directorului de imagine un film "mai calofil, frumos colorat", astfel încât Silişteanu împreună cu scenograful Cristian Niculescu au stabilit ca nimic din ce se pune în cadru să nu fie urât în sine. "Sunt patru spaţii în total, cel al familiei Lazăr, al familiei Mihăeş, garsoniera lui Toni, apartamentul dnei Panait. Am ales obiecte care să corespundă statutului social al personajului, dar frumoase", explică Silişteanu. Până şi visul lui Toni, filmat în capelă, este colorat. Printre icoane, coroane şi flori, tronează o veioză roşu aprins...

Publicul Amintirilor din Epoca de Aur ar putea fi plăcut surprins de film

Legat de categoria în care se încadrează Domestic, pe care echipa de marketing îl va poziţiona ca "un film ce mixează umorul şi drama, cu elemente absurde, la care râzi şi te emoţionezi în aceeaşi măsură, într-un decor stilizat şi plin de culoare", Sitaru speră că Domestic va fi genul de comedie pe care îl aşteaptă publicul.

Pe de altă parte, Sitaru menţionează că publicul Amintirilor din Epoca de Aur e posibil să se potrivească foarte bine şi cu Domestic, comedia lui dulce-amăruie. "E absurd, ironie şi umor, într-o proporţie mare, în film. Şi emoţie, cu scene dramatice, pentru că dispare copilul uneia dintre familii;  m-au interesat relaţiile dintre cei doi soţi după eveniment, care lasă un gust amărui, nu neapărat dramatic; e o mixtură de emoţie şi umor în film", spune Sitaru.

Stilistica, în vâna lui Roy Andersson

Cadrele lungi din filmul Domestic, elementele absurde, aproape ireale, un anumit tip de coloraţie a imaginii, predominanţa verdelui, îl vor duce pe spectatorul avizat cu gândul la Songs from the Second Floor, al lui Roy Andersson. "Ca imagine şi stilistică e mult mai absurd şi mai ireal ce se întâmplă la Roy Andersson, dar lui Silişteanu i-a plăcut partea de imagine, iar mie personajele lui Andersson", admite Sitaru influenţa de la regizorul suedez.

"În afară de câteva lucruri pe care mi le-a arătat Adi [Sitaru - n.red] de la Roy Andersson, orice secvenţă, fie de trei, fie de 11 minute, e dintr-un singur cadru (doar una e montată din patru cadre - e o intenţie a noastră)", spune directorul de imagine. Roy Andersson, al cărui stil este caracterizat de cadre întinse ca durată, comedie absurdă, caricatură puternică a culturii suedeze şi un grotesc de tip fellinian, lua în 2000 Premiul Juriului la Cannes pentru Cantece de la etajul II, al doilea premiu ca valoare din palmares... (Era anul în care Dancer In the Dark obţinea Palme d'Or).

Pe de altă parte, unul din cadrele filmului Domestic ne duce cu gândul la The Truman Show, pentru că Sitaru sparge iluzia şi convenţia filmului, unul dintre personaje "ieşind" în lumea reală...

Particularitate: obiectivul de filmare folosit compresează spaţiul, dând un anumit tip de intimitate cu acţiunea

O particularitate a producţiei Domestic este faptul că e filmat cu obiectivul de 40 mm, foarte apropiat de percepţia naturală a omului, explică directorul de imagine Adrian Silişteanu. "Personalejele le vezi cu aceleaşi proporţii, ceea ce dă coerenţă, nu o să fie sărituri, de la gros-planuri la plan larg, filmul o să aibă o unitate, o curgere firească; când spectatorul va fi în sala de cinema, va avea impresia că vede lucrurile ca de obicei, obiectivul nu o să mai deformeze, ca atunci când te duci cu camera video în spaţii mici, dar cu un obiectiv foarte 'wide', ca să vadă spectatorul cât mai mult. Ăsta e un mod artificial, cum omul niciodată nu vede", îşi motivează Silişteanu opţiunea pentru acest tip de obiectiv. Mici excepţii există în film: visul e filmat cu obiectivul de 20 mm, un obiectiv larg, iar actorul Iulian Postelnicu (îl joacă pe Bono) va avea un gros plan foarte lung, filmat P.O.V.(unghiul subiectiv, când personajul se uită direct în cameră, astfel încât avem impresia că ni se adresează). Spectatorii vor mai vedea un P.O.V. şi la începutul filmului, deschiderea şi finalul de la Domestic fiind singurele părţi în care se foloseşte acest unghi, o marcă a lui Sitaru în peisajul filmului românesc, începută odată cu Pescuit sportiv (2009).

Fără cele două părţi menţionate deja, Domestic este un film povestit dintr-un unghi obiectiv, care dă un anumit tip de intimitate cu povestea. Iar obiectivul folosit duce la o compresie a spaţiului, ce dă o anumită prezenţă a acţiunii, care e "mare în cadru, o simţi destul de prezentă", concluzionează directorul de imagine, Adrian Silişteanu. Pe de altă parte, regizorul Adrian Sitaru, care la două din lungmetrajele anterioare a folosit cu precădere unghiurile subiective (o formulă uşor diferită în Pescuit sportiv faţă de Din dragoste cu cele mai bune intenţii), iar la serialul În derivă a apelat la o viziune obiectivă, detaşată, rece, recunoaşte că în cazul filmului Domestic a încercat să "destructureze", să iasă din clişeu, ca "să nu ştii cum să apuci filmul, să fie simplu şi amuzant şi emoţionant"...

Titieni, actorul fetiş al lui Adrian Sitaru

Fanii lui Adrian Sitaru au observat slăbiciunea regizorului pentru actorul Adrian Titieni. Valuri, Pescuit sportiv, Colivia, şi acum Domestic îl au pe Titieni în rolul titular. "Mi-a plăcut foarte mult de el din serialul În familie (2002), mi-a rămas în cap, lucram foarte bine, şi a mai fost un moment, când am făcut Valuri, nimeni nu-l vedea pe Titieni în rol, pentru că personajul e mai grobian, dar a ieşit foarte bine ", povesteşte Sitaru.

"Titieni joacă în Domestic rolul unui profesor cu o viaţă de familie aparent împlinită, supus unor interesante şi dramatice întâmplări, care îi schimbă viaţa, destinul lui fiind intersectat şi cu alte destine care trăiesc în comunităţile din blocurile pe care le-am moştenit. Este un om cu speranţe, care după această dramă a vieţii lui îşi redimensionează valorile, îşi pune la punct relaţia cu sine şi cu ceilalţi", îşi descrie Titieni personajul.

Întrebat care din personajele create de Adrian Sitaru îl reprezintă cel mai mult, Titieni spune pentru Cinemagia că în Colivia a făcut un erou care îl reprezintă, "deşi e un pic departe de mine caracterul personajului, sau aparent departe".

Despre film, protagonistul spune că are foarte mult umor, deşi e un film dramatic: "că vom râde, asta cu certitudine, dar zâmbetul cred că o să îngheţe" uneori... Pe de altă parte, Titieni e convins că " filmul va fi, în peisajul cinematografiei româneşti, o surpriză plăcută, care va atrage atât afinităţile criticului exagerat în a căuta repere moderniste în structura filmului sau jocul actorului, cât şi publicul larg, care se va regăsi - îşi va regăsi habitudinile, idealurile, situaţii de viaţă comune".

În tandem cu Titieni, Clara Vodă revine în filmele lui Sitaru. În Domestic o joacă pe Doamna Lazăr, o profesoară de franceză, în viaţa căreia intervine un eveniment tragic. Actriţa spune despre dna Lazăr că este un personaj pe care a încercat să-l construiască cu sensibilitate, fără să cadă în accentele patetice ce ar fi putut să intervină datorită evenimentului cu care s-a confruntat în trecut. "E o femeie echilibrată, dar vulnerabilă, şi prin această fragilitate reuşeşte să fie un personaj drag mie".

Atitudinea faţă de animale

Animalele nu sunt salvate în film, spune Sitaru. "Aici e paradoxul, încercăm să facem bine, dar porumbelul din colivie moare, găina e tăiată, iepurii ajung masă de Crăciun...; iubim animalele, câte familii nu au măcar  un papagal, un hamster, ele fac parte din viaţa noastră - dar în acelaşi timp mâncăm păsări şi patrupede; suntem o specie de animale mai avansată care mănâncă animale, deşi le iubim...", spune Sitaru.

Animalele din film: căţeii Patrocle, maidanez, câinele pe care îl găseşte Toni, Umbră, tot căţel găsit, boxeriţă, Ray, un căţel de talie mică, o pisică persană, primită de Mara Lazăr, un curcan, găini, porumbelul pe care îl găseşte băiatul Domnului Mihăeş, copil jucat de Dănuţ Hurduc, doi iepuri.