Iubitorii de artă, arhitectură şi identitate culturală românească au umplut aseară sala Horia Bernea a Muzeului Ţăranului Român, unde a fost proiectat în premieră mediu-metrajul Biserici din lemn din România al regizorului Kiki Vasilescu. Demersul are atât valoare istorică, etnografică, culturală, cât şi artistică - captivează din punct de vedere al imaginii (spectaculoase filmări cu drone, ce au încadrat deosebitele construcții în superbul peisaj natural) dar şi al muzicii ce o acompaniază (o împletire inedită a elementelor sonore religioase şi contemporane).
Documentarul prezintă biserici uitate (altele decât cele populare, din Maramureş sau Moldova), dar impresionante prin aspect, mod de construcţie, rol în comunitatea sătească, pictură. Intrăm, cu ajutorul imaginilor şi al explicaţiilor celor care le-au îngrijit şi recondiţionat, în universul unor monumente impresionante din Muntenia şi din Banat (Valea Mureşului şi Valea Oltului). Documentarul a reuşit totuşi să cuprindă mai puţin de 15 biserici din cele peste 1400 atestate de Muzeul Ţăranului Român, printre care şi cea în care s-a născut răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan, din Curechiu, judeţul Hunedoara.
„Ideea acestui film este una americană”, a mărturisit regizorul, care a fost surprins de întrebarea unui producător american pe care l-a cunoscut în Los Angeles, care dorea să afle ce producţie despre România are în plan. Aşa s-a născut „un film exotic despre România, ceva ce i-ar putea interesa pe turiştii potențiali, dar şi pe oamenii de cultură, pe arhitecţi, ce vor găsi în cultura românească nişte elemente şi nişte valori care să fie apoi preluate şi redate contemporaneităţii”, a povestit Kiki Vasilescu.
„Mi-am dat seama când am început proiectul că sunt mult mai multe biserici şi mai multe teme în cadrul acestui studiu care pot fi decelate şi mi-aş dori să merg într-o altă zonă, poate în Moldova; mi-ar plăcea să merg către ceva mai tematic, poate bisericile voievodale care însă se păstrează… Şi pentru că vrem să promovăm acest film şi în afara graniţelor ţării, sperăm să putem face un documentar şi cu biserici ale populaţiilor care provin istoric din rădăcina asta românească – aromâni, machedoni şi alţii – să vedem care sunt diferenţele şi asemănările dintre biserici şi să vedem dacă există, dincolo de tot acest discurs despre românismul din Balcani, şi nişte monumente care să ateste acest lucru. Depindem însă de răspunsul publicului şi de finanţare”, a mai declarat cineastul.
Revista Historia, Fundaţia ProPatrimonio, Ordinul Arhitecţilor din România, Muzeul Ţăranului Român şi Igloo Media au susţinut iniţiativa regizorului, pe care au considerat-o „extraordinară şi utilă” prin mesajul de conştientizare şi de sensibilizare a publicului în faţa unor valori esenţiale culturale şi economice din spaţiul românesc, interesante atât pentru publicul din ţară, cât şi pentru cel din străinătate.
Despre frumuseţea, simbolurile şi legătura cu pământul, cu natura şi comunitatea pe care le implică existenţa bisericilor de lemn a vorbit, în sesiunea de întrebări şi răspunsuri ce a urmat vizionării, Francoise Pamfil, arhitect şi redactor-sef al revistei Igloo: „Cei mai puternici aliaţi ai acestor monumente sunt oamenii curioşi şi oamenii care ţin de regula şi de ordinea lucrurilor, pentru care alianţa întru neuitare este validată de loc [biserica, loc de închinăciune, se află adesea lângă un cimitir]. Printre cei mai mari duşmani ai acestora se află însă nu doar degradarea, cât mai ales indiferenţa, uitarea”, remarca aceasta.
Documentarul se va putea achiziționa din luna aprilie în format DVD, împreună cu revista Historia si albumul 'Lăcașuri din lemn. Biserici de sat din Sălaj' din colectia Igloo Patrimoniu. Vor exista, de asemenea, proiecţii în ţară şi în afara ţării, ce vor fi anunţate şi pe pagina de Facebook a proiectului.
