Descoperiri incredibile, din perspectivă modernă. Ce ne spun cele mai bizare comori?

Lucruri din cele mai bizare este un serial documentar format din zece părți care debutează la Viasat History în 19 aprilie, la ora 21:00. El cercetează comori misterioase, adesea bizare, păstrate în muzee, laboratoare și depozite, cu ajutorul unei tehnici nemaivăzute până acum: prin cele mai noi tehnologii de modelare 3D, aceste artefacte pot fi dezmembrate în bucăți, cele mai mici detalii ale lor pot fi date dezvăluite sau, dacă sunt lipsă, înlocuite, astfel încât să ne poată spune secrete de care nu ne-am putut da seama înainte. În acest articol, discutăm câteva dintre aceste comori.

Se poate oare ca o proteză metalică veche de 500 de ani să fie un braț robotic functional?

Într-una dintre vitrinele din castelul german din Jagsthausen, putem găsi ceva cu adevărat remarcabil: un obiect care, la prima vedere, arată ca o mănușă metalică. Tehnologia modernă de imagistică ne-a permis să observăm că acest artefact vechi de 500 de ani este, de fapt, un braț robotizat sofisticat, în interiorul căruia există un complicat mecanism mecanic de închizători și arcuri. Proprietarul său de odinioară se lăuda că i-a permis să mânuiască o sabie. Dar a spus el adevărul?

Götz Berlichingen (născut în 1480) a fost un cavaler medieval, al cărui braț drept a fost smuls de o ghiulea. Protezele din acele vremuri nu erau prea răspândite, dar Götz nu dorea un simplu cârlig, ci o mână funcțională, metalică. Prin tehnologia 3D, a fost posibilă reconstrucția mâinii și a mecanismului acesteia: degetele lucrau ca o cătușă, cu cât le îndoia mai mult cu mâna stângă, cu atât degetele țineau mai strâns obiectele pe care dorea să le țină, mulțumită sistemului de roti zimțate și închizătoare din interior. Strângerea putea fi slăbită prin apăsarea unui buton. Așa că Götz a spus adevărul: avea o mână metalică funcțională, care era înaintea timpului său.

E posibil ca o bombă cântărind 450 de kilograme, din al Doilea Război Mondial, să fi fost direcționată de porumbei?

În Muzeul Național de Istorie Americană din Washington, D.C., puteți găsi vârful unei bombe din al Doilea Război Mondial. Partea din față are niște ferestre mici pentru piloți de mici dimensiuni: această bombă era condusă de porumbei. Dar cum putea fi acest lucru util? Tehnologia 3D a reușit să reconstruiască și acest mecanism.

Doar 1% din bombele aruncate în cel de-al Doilea Război Mondial și-au atins ținta: acest număr trebuia să fie mai mare. Oamenii de știință au început să lucreze la bombe ghidate cu precizie prin planare, dar, în timp ce germanii experimentau soluții bazate pe aparate de radio, americanii au început să lucreze la ceva mult mai suprarealist: o rachetă ghidată de porumbei. Este bine cunoscut faptul că porumbeii posedă instincte incredibile de orientare, care îi ajută să se întoarcă acasă și, de asemenea, că sunt ușor de antrenat. Sistemul funcționa astfel: pasărea din fața bombei avea un ecran în față, care indica ținta. Porumbelul a fost antrenat să se îndrepte exact spre punctul de pe ecran, astfel încât sistemul de ghidare să poată duce exact la țintă. Fiecare bombă avea trei porumbei, doar pentru siguranță - chiar și sistemele aeronautice moderne de astăzi folosesc aceeași metodă. Ei bine, nu porumbei, ci cele trei sisteme de navigație separate, pentru ca, chiar dacă unul are probleme, avionul să nu fie în pericol.

Un elicopter gravat pe un perete al unui templu vechi de 3.000 de ani?

Ruinele unui templu care a fost construit acum 3000 de ani se află la aproximativ 400 de kilometri de Cairo. Altarul a fost construit pentru a-l onora pe Osiris, iar pe unul dintre pereții săi, există o imagine a unui obiect care seamănă, fără îndoială, cu un elicopter - completat cu rotoare, având un corp elegant și o coadă. Iar acesta nu este un caz izolat: la 95 de kilometri depărtare, în Templul lui Hathor din Dendera, există o imagine pe un perete care seamănă cu un bec.

Ambele hieroglife au alimentat teorii sălbatice referitoare la extratereștri și călătoria în timp, dar experții sunt convinși că explicația este mult mai evidentă. Vechii egipteni nu au fost capabili să construiască nici elicoptere, nici becuri, deoarece nu aveau nici abilitățile aerodinamice, și nici și cunoștințe de suflare a sticlei - ca să nu mai vorbim de lipsa acută de energie electrică. Tehnologia modernă de imagistică a venit cu o explicație dezamăgitor de banală la misterul elicopterului: glifele au fost comandate de Seti I, dar Ramses al II-lea, fiul său, a ordonat mai târziu ca acest zid să fie tencuit din nou și revopsit, astfel încât elicopterul este, de fapt, format din hieroglife așezate una peste celălaltă. Becul a primit o explicație similară: este doar un simbol religios, filamentul său este un șarpe și ceea ce ar putea fi interpretat ca fiind un bec de sticlă este, de fapt, bolta cerului.

Tehnologiile moderne ne pot da uneori cel mai simplu răspuns la cele mai nebune teorii sau chiar la cele mai complicate puzzle-uri. Un cub de 5 centimetri care i-ar fi putut câștiga lui Hitler războiul? Un dispozitiv meteorologic care poate prezice vremea folosind lipitori care sug sânge? Sau o mumie țipătoare?

În Lucruri din cele mai bizare, totul este posibil, însă toate vor avea un răspuns - numai la Viasat History.