Filmul reprezintă drama unei familii care află, după şase ani, că maternitatea le-a pus în braţe un alt copil
Anul trecut, lungmetrajul a primit Premiul pentru regie la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes şi a fost nominalizat pentru trofeul Palme d’Or.
De această dată, regizorul japonez Hirokazu Kore-eda, consacrat cu filme precum Nobody Knows (nominalizare Palme d’Or 2004 şi „Cel mai bun actor” - Yuya Yagira), Still Walking, After Life sau I Wish, se întoarce pe ecrane cu povestea a încă două familii împinse în pragul crizei.
În rolurile principale (cei patru părinţi) joacă actorii japonezi Masaharu Fukuyama, Machiko Ono, Yôko Maki, Rirî Furankî (Lily Franky). Masaharu Fukuyama este o celebritate în Japonia: cântăreţ, compozitor, actor, fotograf şi om de radio. Din 2011 deţine recordul de „cel mai bine vândut interpret solo din Japonia”. Concertele lui Fukuyama din Japonia sunt tot timpul sold-out cu mult în avans.
Regizorul şi scenaristul Hirokazu Kore-eda spune că iniţial a dorit neapărat să facă un film cu Masaharu Fukuyama. „Am încercat să mi-l imaginez în multe roluri din mai multe scenarii, însă dorinţa sinceră a fost să-l văd jucând rolul unui tată”.
Like Father, Like Son/Aşa tată, aşa fiu (Soshite chichi ni naru, în original) este distribuit în România de Independenţa Film şi internaţional de Wild Bunch.
Cum s-a „născut” acest film
Majoritatea filmelor lui Koreeda tratează problematica familiei. Pentru scenariul lui Like Father, Like Son (Soshite chichi ni naru, în original), regizorul japonez spune că s-a inspirat din propriile sale frământări. „În care moment anume începe un tată să devină într-adevăr tată?”, s-a întrebat adeseori Kore-eda. „Eu unul nu am un răspuns la această întrebare”.
Kore-eda spune din proprie experienţă că, atunci când s-a născut fetiţa sa, în urmă cu cinci ani (Keita, băieţelul din film are şase ani - n.red.), a urmărit-o pe soţia sa cum a devenit pe loc mamă.
„În timp ce o urmăream pe soţia mea îngrijind şi alăptând bebeluşul, m-am surprins bucuros de venirea lui pe lume. Dar, în acelaşi timp, m-am simţit şi oarecum ciudat să constat că a deveni tată nu se întâmplă chiar atât de repede ca la ea. Cinci ani mai târziu mi s-a tot spus, prin parc, ce mult îmi seamănă fetiţa. Şi pe bună dreptate, uitându-te la ea poţi vedea cum ADN-ul tatălui a avut un cuvânt greu de spus la trăsăturile feţei, mai ales.
Dar oare este acesta momentul în care realizezi că din bărbat te-ai transformat într-un tată? Sau este vorba de timpul petrecut împreună cu copilul? Dubiile mele în ceea ce mă priveşte pe mine în rolul de tată nu cumva provin din puţinul timp pe care l-am petrecut împreună cu copilul? Aşadar, decide sângele sau decide timpul? De aici începe filmul meu, Like Father, Like Son”, spune Hirokazu Kore-eda. „Acum filmul este gata... l-am făcut, l-am terminat. Dar, pentru mine, frământările au rămas”.
Povestea inversării copiilor în maternitate este adevărată
Regizorul şi scenaristul Hirokazu Kore-eda povesteşte că, deşi filmul a pornit de la dubiile sale reale în legătură cu „a fi cu adevărat tată”, în încercarea de a-l face mai interesant a adăugat şi planul celălalt, al regăsirii celuilalt copil, fiul natural crescut de o altă familie. „Chiar am cercetat câteva incidente care au apărut în Japonia în era exploziei natalităţii, anii 1960. Povestea din film e adevărată”, spune Koreeda.
„Făcând acest film, eu însumi am retrăit stările prin care trece protagonistul: grijile, regretele şi luarea unor decizii extrem de grele. Consider filmul o ocazie bună pentru ca atât eu, cât şi publicul meu să se gândească bine la ce soluţii au, în realitate, aceste familii cărora li se întâmplă aşa ceva, inversarea copiilor în maternitate. Vor alege să-şi schimbe între ei copiii, după ce i-au crescut atâţia ani, pentru a păstra linia de sânge? Vor rămâne aşa, ştiind că adevăratul lor copil trăieşte departe de părinţii naturali?
Regizorul Hirokazu Kore-eda
Hirokazu Kore-eda (sau Kore-Eda Hirokazu) s-a născut în Tokyo în 1962. A absolvit Universitatea Waseda (una din cele mai prestigioase universităţi private din Japonia şi din Asia - n.red.) în 1987 şi apoi a realizat o serie de filme documentare care au câştigat numeroase premii.
Debutul său regizoral s-a numit Maborosi, a avut la bază romanul lui Miyamoto Teru, iar în 1995 a câştigat premiul Golden Osella la cea de-a 52-a ediţie a Festivalului de la Veneţia. After Life (1999) a fost distribuit în peste 30 de ţări şi i-a adus lui Koreeda recunoaşterea internaţională.
Pelicula Distance (2001) a fost selectată în competiţia Festivalului de la Cannes, iar cu cel de-al patrulea film al său, Nobody Knows (2004), actorul Yagyra Yuga a stârnit atenţia tuturor, devenind cel mai tânăr artist premiat vreodată la Cannes, cu titlul de „Cel mai bun actor”.
Părerea ta
Spune-ţi părerea