Proiectat la Festivalul de Film de la Cannes 2026 în cadrul Marché du Film, Chrysalis reprezintă debutul regizoral al cineastului J. Robert Schulz (Now You See Me 2). Drama urmărește evoluția protagonistului Cu Đen și relația apropiată cu bunica sa până în momentul în care devine artistul multidisciplinar Daniel K. Winn (interpretat chiar de el însuși). Producția aduce pe ecran o perspectivă a războiului din Vietnam prea rar explorată: cea a civililor afectați indirect de ororile conflictului și a familiilor destrămate din această cauză.
O casă în flăcări. O despărțire bruscă și nedorită. Un coșmar. Așa se deschide Chrysalis, titlu tradus în română prin „crisalidă” (stadiul de nimfă înainte ca omida să devină fluture). Aceste prime imagini servesc la captarea atenției spectatorilor și își duc misiunea la îndeplinire, chiar dacă îi pot trimite inițial pe o pistă greșită - gândul meu a zburat la sindromul post-traumatic cauzat de război, deși această presupunere nu este decât pe jumătate adevărată. Aici consecințele sunt inițial mai subtile, dar impactul este la fel de puternic. Vocea naratorului-protagonist ne introduce în universul său interior. Cadrele din prezent, mai puțin consistente, sunt alternate cu flashback-uri din copilăria lui și din tinerețe, catalizate de imaginea unui măr metalic mușcat care activează memoria lui Daniel. Filmul se împarte în capitole sugestiv intitulate, iar locul și anul acțiunii apar întotdeauna pe ecran la începutul lor.
După ce tatăl lui ajunge MIA în războiul din Vietnam, Cu Đen (un rol jucat înduioșător de Uy Vu Nguyen) are de ales între a locui cu mama și noul ei partener, un bărbat agresiv, sau a rămâne la bunica paternă (interpretată de prolifica actriță vietnameză-americană Kieu Chinh). Alege a doua variantă, însă în ciuda iubirii sale și a sacrificiilor pe care le face, femeia realizează că pe termen lung ar fi mai bine să îl lase la orfelinatul condus de măicuțe - dar nu înainte să îi ofere cadou un caiet de schițe și un creion, cu ajutorul cărora începe să își șlefuiască talentul artistic.
Când tatăl se întoarce într-un final acasă, își găsește fiul bolnav și soția plecată. Cei trei trebuie să reconstruiască astfel totul aproape de la zero. Având ambii părinți recăsătoriți și cu alți copii, Cu Đen se conectează cu bunica lui mai puternic ca niciodată. Din acest motiv lăsarea ei în urmă în mod deliberat atunci când familia trebuie să își părăsească casa de urgență și să se mute în Statele Unite îl afectează iremediabil, dar universul îi oferă șansa de a o revedea două decenii mai târziu, înainte ca recenta boală să o acapareze complet.
Fascinația protagonistului pentru fluturi nu e întâmplătoare. Creatura devine un simbol pentru transformarea survenită în urma unui proces lung de evoluție, atunci când ieși într-un final din cocon. La fel și cuvintele bunicii, care îl îndeamnă să zboare pe cont propriu fără frică, ceea ce și face până la urmă. Povestea lui Daniel K. Winn are un final relativ fericit: a reușit să își depășească condiția de emigrant, teama de abandon și trecutul presărat cu suferință și inocență pentru a ajunge un artist de succes la nivel mondial. Însă nu putem să nu ne gândim câți alți copii provenind din familii distruse de război nu au fost la fel de norocoși. Și câți încă trec și acum, chiar în acest moment, prin astfel de situații…
