M-am îndrăgostit de Laure Calamy în serialul francez Dix pour cent (care din păcate nu mai e disponibil pe Netflix în România) şi m-am bucurat de reîntâlnirea cu această actriţă foarte celebră în Franţa, dar mai puţin cunoscută în afara ei. În Cum să (nu) ascunzi o crimă/Un ours dans le Jura, Calamy interpretează un rol care îi vine mănuşă: soţie a unui vânzător de brazi din munţii Jura, Cathy trebuie să improvizeze din plin după ce bărbatul i se întoarce acasă cu o geantă plină de bani şi îi spune că a omorât doi oameni...
Franck Dubosc este coscenarist, regizează şi interpretează şi rolul soţului, Michel, care, aflat la volan, evită în ultima clipă un urs şi deraiază într-o maşină parcată pe marginea drumului forestier. Evenimentul provoacă două victime, dar lucrurile se vor complica la nesfârşit în acest răspuns forestier şi francez la celebrul Fargo al fraţilor Coen. Sunt reciclate mai toate elementele: orăşelul de provincie unde pare că nu se întâmplă nimic, dar se întâmplă de fapt foarte multe (inclusiv "orgii"), poliţişti depăşiţi de situaţie, asasini nemiloşi dar inepţi şi aşa mai departe, într-o poveste ce acumulează o absurditate după alta, dar se opreşte fix la timp înainte de a deveni indigestă.
La tot pasul, filmul provoacă incredulitatea spectatorului, dar o dată ce treci peste acest aspect, "ursul" ţi se bagă pe sub piele şi spune o poveste despre noi toţi, chiar dacă totul este mascat foarte bine într-o comedie neagră în care cadavrele se acumulează la tot pasul, ameninţând să sufoce totul sub greutatea lor. În primul rând avem un cuplu care nu-şi mai vorbeşte: problemele financiare şi dezvoltarea târzie a fiului lor de 12 ani, Doudou (Timéo Mahaut), plus rutina a două decenii de mariaj şi-au pus amprenta asupra lui Cathy şi Michel. Dar cu greu poţi găsi un motiv mai bun să vorbeşti cu bărbati-tu decât o geantă cu două milioane de euro, nu-i aşa?
Filmul împrumută câte ceva şi de la unul dintre marile superhituri ale mileniului în Franţa, Bienvenue chez les Ch'tis, comedie văzută la cinema de 20 de milioane de francezi în 2008, invitându-ne într-o comunitate rurală unde nici măcar un val de crime nu poate submina bonomia şi cumsecădenia localnicilor. Unul dintre cei mai populari actori belgieni, Benoît Poelvoorde, îl interpretează pe şeful poliţiei, cumva mai preocupat de vizita de Crăciun a fostei soţii decât de faptul că la morgă i se descompun trei cadavre, în timp ce în celula secţiei de poliţie ţine la cald mai mulţi migranţi ce se dovedesc a transporta în stomac mai multe kile de droguri...
Este întotdeauna o sursă de umor să-ţi scoţi personajele din zona de confort, iar Dubosc profită de fiecare ocazie pentru a dinamita existenţa simplă şi previzibilă a personajelor cu intruziuni şocante. Până şi ursul titular este o intruziune, personajele repetând la nesfârşit că "nu există urşi în Jura", în deplină contradicţie cu ceea ce au în faţa ochilor. E ca şi cum cineva ar şterpeli zilnic hârtie igienică de la baie şi coli de hârtie din copiator, iar şeful ar insista că "nu avem hoţi în firmă"...
Deşi are o anumită doză de violenţă şi suspans, comedia este mai degrabă reconfortantă. Nu degeaba întreaga acţiune se petrece în preajma Crăciunului (foarte bun prilej pentru absenteism şi incompetenţă instituţionale), iar Un ours dans le Jura chiar îşi merită eticheta de "film de Crăciun", pentru că principalele intenţii ale lui Dubosc promovează apropierea de familie şi acceptarea neajunsurilor - cu alte cuvinte a te concentra pe ce ai şi nu pe ce nu ai, valori care rezistă în faţa tuturor intemperiilor exotice legate de periculoşi traficanţi de droguri.
Din păcate unele glume se pierd la traducere, cea mai bună fiind o replică a lui Cathy care, întrebată de soţul ei cum să iasă familia din bucluc, răspunde "ne gândim şi îţi spun". Replica e şi în trailer şi sar în ochi pluralul primului verb şi singularul celui de-al doilea, semn clar că în căbănuţa familiei deciziile definitive sunt luate de Cathy. Chiar dacă mai toate acţiunile lor îţi sugerează că sunt nişte imbecili, Michel şi Cathy sunt categoric nişte imbecili simpatici şi nu o să-ţi pară rău dacă petreci două ore în compania lor.
Părerea ta
Spune-ţi părerea