După ce au lucrat împreună la mini-seria Frida, c’est moi, regizorii André Kadi și Karine Vézina au pregătit publicului de toate vârstele un lungmetraj inedit despre fascinanta viață a artistei mexicane Frida Kahlo. Animația Hola Frida s-a bucurat de nominalizări și premii în cadrul unui circuit festivalier de profil, iar acum, la doi ani după premiera mondială, se poate urmări pe marile ecrane din toată țara. Am fost atrasă de povestea pictoriței încă din școala primară, după ce am descoperit o carte biografică în biblioteca părinților. Însă mi-aș fi dorit să pot viziona o producție cinematografică atât de captivantă pentru copii pe vremea aceea.
Melodia cu specific mexican ale cărei versuri dau titlul filmului ne introduce în lumea multicoloră și plină de natură a protagonistei. Ajunsă la maturitate, ea pictează într-un scaun cu rotile, înconjurată de vegetație luxuriantă și animale jucăușe. Atunci când pătrunde într-o cameră cu obiecte vechi și își găsește jurnalul din copilărie, suntem transportați în trecut, pentru a experimenta călătoria Fridei de la începuturile pasiunii sale pentru desen. De la prima întâlnire cu La Muerta, cauzată de poliomelită, până la accidentul de autobuz din perioada ei de studentă la medicină.
Îi cunoaștem familia, cei mai buni prieteni, cățelul – care au susținut-o și au ajutat-o să se refacă, dar și pe colegul Rafael, hotărât să râdă de ea pentru că tristețea pierderii tatălui și lipsa de atenție a mamei îl izolează emoțional de oamenii fericiți. O explozie de entuziasm și pozitivitate, Frida reușește să treacă cu brio peste orice obstacol, în ciuda faptului că se confruntă câteodată cu propiile îndoieli și neputințe. Imaginația ei bogată o determină să navigheze valurile învolburate ale vieții, încurajată constant de dublura ei mai optimistă, inspirată din tabloul Cele două Frida. Publicul e martor, de asemenea, și la momentul în care artista în devenire îl descoperă cu admirație pe pictorul Diego Rivera, viitorul său soț – deși acest aspect nu se specifică în scenariu.
Estetica filmului împrumută elemente din lucrările Fridei Kahlo și se diferențiază printr-o cromatică vibrantă, obiecte și simboluri specifice tradițiilor mexicane, dar și organe care trimit la fragilitatea corpului ei și la studiile sale în medicină, într-o vreme în care prea puține femei puteau ajunge doctori. Nenumăratele probleme de sănătate sunt abordate prin prisma realismului magic, ceea ce le face mai ușor de privit de către copii. După poliomelită și recuperarea datorată sportului, animația trece rapid prin jurnalul artistei, punctând momentele cheie din viața ei și contextul socio-politic al perioadei, pentru a ajunge apoi la ziua accidentului, când La Muerta o caută din nou.
Cu o durată relativ scurtă și un farmec aparte, Hola Frida rezumă concis viața celei mai cunoscute pictorițe din lume, dar și obiceiurile mexicane, identitatea strămoșilor zonei și mișcările civice din secolul XX: de la revoluția țăranilor până la emanciparea femeilor prin purtarea hainelor bărbăteși precum pantalonii și prin educație în domenii rezervate adesea sexului masculin – Frida fiind promotoare a acestor cauze. Biografia artistei este cel puțin la fel de uimitoare ca opera ei. De altfel, acestea sunt dependente una de cealaltă: ca să o înțelegi în profunzime pe a doua, trebuie să o cunoști pe prima. Potrivită pentru cei mari și cei mici deopotrivă, animația exuberantă reprezintă o incursiune inspirațională și emoționantă în tainele unei mari artiste, una care a transformat durerea în frumusețe și care a militat mereu pentru aprecierea existenței umane în pofida dificultăților. Viața merită trăită și iubită. Cum a spus chiar ea în ultimul său tablou, cu doar opt zile înainte să moară: Viva la vida!
