La prima vedere, la Atena nu se poate observa criza. Centrul e plin de turişti la început de noiembrie şi cam de oriunde poţi vedea colina Parthenonului. Totuşi, străzile laterale sunt pline de magazine chinezeşti ieftine, iar aerul e străbătut din nou de strigătele răguşite ale vânzătorilor ambulanţi, precum la Istanbul. Atena aminteşte de Bucureşti, pentru că locuitorii se îmbracă îngrijit iar străzile sunt pline de câini vagabonzi.
Cinematografele însă nu sunt ca la noi: sunt renovate şi echipate modern, iar publicul constă mai ales în oameni de vârstă mijlocie. Biletele costă între 7-10 euro, 12 pentru spectacolele în 3D. Afişe şi concerte în aer liber anunţă apropierea alegerilor locale. În Piaţa Exarhia (unde se adună anarhiştii şi oratorii de ocazie), dar nu numai, există o mai mare animaţie ca de obicei. Criza i-a determinat pe mulţi să iasă în stradă. Cei mai activi nu sunt membrii Partidului Comunist Grec (KKE), deveniţi reformişti, ci cei ai MLKKE, un partid care susţine necesitatea revoluţiei împotriva băncilor care ar fi declanşat criza şi care ne-au făcut pe noi să o suportăm. Criza a dat naştere şi unui banc conform căruia grecii ar fi ajuns atât de săraci încât nu mai pot cumpăra nici de la magazinele chinezeşti.
Festivalul Panorama Filmului European s-a încheiat în acelaşi timp cu derbiul fotbalistic Panathinaikos Atena - Olimpiakos Pireu. Din această cauză, în ultima zi a festivalului (încă de după-amiază) Atena părea părăsită de bărbaţi ca după un atac al perşilor... Însă, aşa cum se aştepta, prezenţa vedetelor a facut ca sala să fie arhiplină. Regizorul Theo Anghelopoulos a venit în mod special la spectacolul de închidere pentru a-i acorda un premiu pentru întreaga activitate prietenului său, Otar Ioselliani. Alte asemenea premii au mai primit regizorul polonez Jerzy Skolimovski şi alţi seniori ai cinematografului grec. În schimb, Emir Kusturica nu a mai putut veni căci pregăteşte un spectacol de operă după filmul său, Vremea ţiganilor.
Am putut vedea în festival mai multe pelicule stranii precum o poveste în genul nuvelelor lui Gabriel Garcia Marquez în Straniul caz al Angelicăi/O Estranho Caso de Angélica (2010, Portugalia) al veteranului absolut al cinematografului, Manoel de Oliveira (în vârstă de 102 ani şi încă regizor activ!), Undeva/Somewhere (2010) al Sofiei Coppola, o peliculă despre alienare şi plictis - care aminteşte de Lost in Translation şi chiar de La dolce vita, sau Snap (2010, Irlanda) al lui Carmel Winters - în care două poveşti, care se întrepătrund: ale răpirii unui copil de doi ani şi cea a unui abuz sexual, sunt văzute prin ochii surorii eroului şi cu ajutorul unor filmuleţe de amator. Totuşi, până la urmă, publicul şi juriul au fost atrase de filmele cu o mai mare încărcătură emoţională.
Marele premiu a fost obţinut de filmul Străina/Die Fremde (2010, Germania). Regizorul turco-german Feo Aladag a reuşit să redea în mod emoţionant şi convingător drama unei tinere turcoaice din Germania care decide să-şi părăsească soţul brutal şi să păstreze copilul în ciuda cutumelor care o stigmatizau atât pe ea cât şi pe familia ei. În plus, frumoasa Sibel Kekilli în rolul principal, reuşeşte din nou un rol memorabil precum în Cu capul înainte/Gegen die Wand (2004, regia Fatih Akin). Regizorul Giorgio Diritti a obţinut menţiunea de onoare pentru Omul care va veni/L'uomo che verrà (2009, Italia), care redă un eveniment real din Al Doilea Război Mondial, în care locuitorii unui sat din nordul Italiei au fost executaţi de nazişti drept represalii pentru atacurile partizanilor, iar singurii supravieţuitori au fost o fetiţă mută şi fratele ei nou-născut pe care ea a reuşit să-l salveze. Premiul FIPRESCI a fost obţinut de comedia lui Pascal Rabaté: Cele două pâraie/Les Petit ruisseaux (2010, Franţa). Rabaté este debutant, dar nu un tânăr, ci un autor cunoscut de benzi desenate care şi-a ecranizat una dintre acestea într-o poveste care aminteşte de Morocănoşii, dar în care a dovedit mai multă imaginaţie, ba chiar a surprins cu înfăţişarea nudă a unor femei de vârsta a treia precum Nigel Cole în comedia britanică Fetele din calendar/The Calendar Girls (2003).
Părerea ta
Spune-ţi părerea