Festivalul Internaţional de Film de la Pusan (PIFF), desfăşurat în a doua metropolă, ca suprafaţă şi ca număr de locuitori, din Coreea de Sud, a trecut cu brio de ediţia a 15-a (7 –15 octombrie). În perioada Festivalului, Pusan (scris şi Busan), port orientat către Strâmtoarea Coreei, ajunge să semene un pic cu Cannes, datorită corturilor celor mai importante companii participante, care sunt înşirate pe Haeundae. Aceasta e cea mai frumoasă plajă a ţării, devenită recent personaj în filmul omonim – cel dintâi disaster movie coreean şi cea mai costisitoare producţie cinematografică naţională.
Festivalul este extrem de bine organizat – de o echipă relativ mică, însă cu adevărat pasionată – în toate aspectele şi etapele sale. Din câte ştiu, toţi invitaţii au beneficiat de condiţii excelente de cazare. Nici o proiecţie la care am participat nu a început cu mai mult de 2-3 minute întârziere. În general, sălile erau pline, indiferent de oră – cei peste 180.000 de spectatori cu bilete cumpărate stau mărturie pentru succesul PIFF-ului. Personalul de sală este hiperamabil, mereu dornic să te ajute. Iar publicul local mi se pare foarte respectuos faţă de realizatorii filmelor pe care le văd: cei mai mulţi nu pleacă înainte de a curge tot genericul (sau înainte de a se termina sesiunea de Q&A, atunci când este cazul) şi aplaudă la final. Un lucru care m-a frapat: coreenii mănâncă popcorn (cele mai multe proiecţii erau în multiplexuri excelent dotate tehnic) fără a produce zgomote deranjante pentru vecinii lor din sală! În plus, mărturisesc că la nici un alt festival la care am participat până acum nu am asistat la sesiuni de Q&A atât de interesante. Paradoxal, cele mai bune întrebări veneau nu de la moderator, care, presupun, era critic/selecţioner, ci de la spectatori. Ceea ce dovedeşte că publicul de la Pusan este nu doar pacient şi politicos, ci şi posesor al unei culturi şi al unei inteligenţe cinematografice remarcabile. Singura problemă, pentru mine, a fost că, de exemplu la producţiile locale, dacă la Q&A nu asistau mai mult de cinci persoane nevorbitoare de coreeană, nu exista traducere în engleză la microfon. Chiar şi aşa, dacă era nevoie, cineva din staff venea lângă noi şi ne traducea la ureche întrebările şi răspunsurile.
Programul este astfel gândit încât să satifsfacă toate gusturile, dar, cum PIFF este recunoscut în primul rând pentru filmele asiatice prezentate în diversele sale secţiuni, eu unul m-am concentrat asupra lor, chiar şi în afara obligaţiilor ce-mi reveneau ca membru în juriul FIPRESCI. De exemplu, miercuri seară am reuşit să văd, în sfârşit, filmul de deschidere al Festivalului, chinezescul Under the Hawthorn Tree. Un fel de Love Story combinat cu The English Patient şi puţin... 4, 3, 2, cu povestea sa melodramatică plasată în perioada foarte dură a Revoluţiei Culturale, noul film al cunoscutului Zhang Yimou este impecabil din punct de vedere tehnic, însă prea lacrimogen pentru gustul meu. Totuşi, alegerea sa ca film de deschidere a fost bine gândită: sala era arhiplină, chiar şi la a treia proiecţie, iar din toate părţile auzeam bocete imposibil de înăbuşit. Şi nu doar de la spectatoare...
Părerea ta
Spune-ţi părereaNu prea (mai) obisnuiesc sa comentez online, dar acum ma vad nevoit s-o fac, din doua motive:
- ca sa-ti multumesc pentru toate comentariile de la materialele mele, care mi-au facut placere, si
- ca sa-ti satisfac ultima curiozitate legata de PIFF. :)
In primul meu material despre Pusan, cel de pe 20 septembrie, scriam cam asa:
"Un alt capitol important al festivalului îl reprezintă Piaţa de Film Asiatic (Asian Film Market). Lansată în 2006, a ajuns la a patra ediţie în cadrul PIFF (10-13 octombrie 2010) şi reuneşte agenţi de vânzări şi achizitori de cinema asiatic. În 2009, la Asian Film Market au luat parte 508 companii, organizaţii şi institute din întreaga lume. Anul acesta, pentru a creşte confortul şi eficienţa evenimentului, s-a luat măsura originală ca participanţilor la Asian Film Market să li se ofere şansa de a vedea online filmele prezentate, nu doar în camera lor de hotel, ci şi oriunde în lume (într-un interval extins până pe 31 octombrie)."
Asadar, din pacate, vizionarile online nu erau decat pentru participantii la Asian Film Market.
Toate cele bune!
Mihai
N-ai idee cât te invidiez.
PS: şi corul zise: "da'cum filmele sunt precum vinul, cu cât le vei vedea mai târziu de la lansare, cu atât le vei savura mai mult." :P
Dragomara: nimic mai adevarat, insa doar pentru unii oameni, filmele precum vinul.