Anul trecut, Cinemagia a făcut un top al filmelor cu pisici, cu un accent pe rolurile inedite în care aceste feline au fost distribuite. Astăzi, îți recomandăm trei filme despre un câine, un șoim și niște urși Grizzly. Și despre stăpânii lor aruncați într-o lume animalică, dominată de instincte.
Wendy and Lucy (regia Kelly Reichardt, 2008)
Wendy (Michelle Williams) pleacă înspre Alaska, unde speră să găsească o slujbă de vară, însoțită doar de către Lucy, câinele ei, însă drumul e plin de obstacole. Mașina ei veche o lasă în pană într-un orășel, banii nu îi mai ajung, iar Wendy e prinsă furând mâncare de câine dintr-un magazin. Eliberată prin cauțiune, ea se întoarce după Lucy, pe care o lăsase legată în fața magazinului, însă câinele ei nu mai e acolo. Așa începe Wendy o căutare frenetică după singurul ei prieten.
Prin această poveste emoționantă, regizoarea Kelly Reichardt conturează o descriere a atitudinilor sociale americane. Wendy se confruntă cu oameni captivi în rolurile lor, precum un paznic care o atenționează să își mute mașina în care doarme fiindcă e parcată pe un teren privat sau un angajat al magazinului din care fură, un individ care își apără principiile denunțând-o la poliție pentru o pagubă de câțiva dolari.
Wendy întâlnește o lume care nu îi poate arăta altruism fără o doză de vinovăție, și nu este vorba de vreun individualism american metropolitan, ci de o comunitate restrânsă, cumva principială. Astfel, până și singurul ei prieten devine un lux pe care nu și-l mai permite.
Billy Casper trăiește o viață anostă în sărăcie, la fel ca mulți alți copii ai clasei muncitoare din Marea Britanie a anilor `60. Acasă, el împarte un pat cu fratele lui mai mare, care deja s-a angajat ca miner și își varsă în stânga și în dreapta toate frustrările acumulate în subteran, iar la școală, Billy are parte de niște profesori aspri și pe alocuri brutali.
Chiar dacă e un elev slab, Billy își găsește o pasiune la care excelează. Se împrietenește cu un șoim pe care îl îngrijește și îl dresează, căruia îi spune Kes. Pentru Billy, Kes este o întrupare a speranței. Zboară acolo unde acest băiat doar visează.
Kes nu este numai cel mai bun film al regizorului Ken Loach, ci și chintesența realismului social britanic, care portretizează asperitățile clasei muncitoare, viețile lor lipsite de ambiție și de speranță, spiritele lor îmbâcsite de ratare și de răutate, în fața cărora speranța nu poate părea altfel decât o iluzie deșartă.
Grizzly Man (regia Werner Herzog, 2005)
Timothy Treadwell a petrecut treisprezece ani într-un parc național din Alaska, trăind alături de urși Grizzly, până când unul dintre ei l-a omorât. În timpul acestor călătorii, Timothy a filmat un jurnal video de aproape o sută de ore, iar documentarul lui Werner Herzog constă, în mare, în montajul acestui jurnal.
Însă Grizzly Man este mai mult de atât. Chiar dacă Herzog nu l-a întâlnit vreodată fizic pe Timothy, pasajele în care acesta își exprimă părerea față de filmările sale marchează un punct de întâlnire între cei doi. Această ciocnire a perspectivelor celor doi chestionează anumite limite naturale și consecințele încălcării lor.
Herzog vede în această poveste o frumusețe ce încapsulează o întreagă filosofie și comentează metaforic asupra motivațiilor lui Timothy, însă semnalează anumite limite pe care el le încalcă fără să simțim că îl judecă. Timothy filma adesea mai multe duble și ascundea prezența iubitei sale, precum un Bear Grills artificial, pretinzând că ar fi singur printre Grizzly.
Herzog mimează cumva această artificialitate documentaristică, făcându-ne clar faptul că a regizat anumite interviuri sau că le-a filmat din mai multe unghiuri și duble, însă nu o face pentru a ne imita duplicitatea acestui individ, ci mai degrabă pentru a-l susține, comentând indirect asupra diferenței dintre adevăr și adevărul artistic, sau dintre realitatea fizică și cea filmică, metafizică.
