Cu siguranţă cel mai cunoscut serial recent cu acţiunea plasată în perioada Regenţei este Bridgerton, dar ambiţiile revizioniste şi hipersexualizate ale producţiei Netflix nu se sincronizează cu realitatea istorică. Pentru cei care îşi doresc o producţie mai cuminte, pe HBO Max s-a lansat Cealaltă soră Bennet/The Other Bennet Sister, serial bazat pe un roman inspirat de celebrul "Mândrie şi prejudecată", dar centrat pe sora mijlocie, Mary, cea mai reticentă să-şi găsească un soţ.
Europenii sunt mult mai buni decât americanii să creeze producţii de epocă liniştitoare. Sunt poveşti cu un ritm mai lent, lipsite de scene şocante şi cu un conflict mai degrabă interior. Cinemagia a văzut Cealaltă soră Bennet imediat după primele episoade din ultimul sezon The Boys, echivalentul mai multor ceşti de cafea tare gata să-ţi dea palpitaţii, în timp ce povestea lui Mary este ca o ceaşcă de ceai de tei şi muşeţel, fix ce-ţi trebuie ca să te relaxezi după o zi obositoare. Alte două seriale cu efect similar ar fi Familia Durrell şi All Creatures Great and Small, care pe hârtie par foarte diferite, dar care te sfătuiesc episod după episod să faci Rai din ce ai, fix ceea ce face şi Cealaltă soră Bennet.
Dacă în romanul lui Jane Austen Mary era aproape trecută cu vederea, aici este protagonistă, iar celelalte surori, fiecare mai plină de spirit, mai frumoasă sau măcar mai plină de viaţă decât Mary, au apariţii episodice. Desigur, serialul discută şi despre convenţii: dacă suratele mânate de la spate de neobosita doamnă Bennet îşi găsesc soţi, timida Mary refuză să transforme vânarea unui pretendent în centrul vieţii ei şi îşi găseşte, pas cu pas, propriul drum. Acest drum nu este lipsit de obstacole, iar serialul se învăluie într-un mesaj ataşant, acela că suntem datori să învăţăm să ne simţim bine în propria piele, fără a ne condiţiona fericirea de o altă persoană sau de satisfacţia părinţilor.
Primul sezon are zece episoade de câte 30 de minute, iar HBO Max va lansa câte unul pe săptămână, o decizie... nefericită. HBO are tot dreptul să insiste la păstrarea episoadelor săptămânale - până la urmă aceasta a fost norma încă din zorii televiziunii, dar sunt situaţii când binging-ul ajută receptarea unui serial. Am spus asta şi la premiera lui The Pitt, excelentul serial cu medici unde fiecare episod reprezintă o oră din ziua de lucru de 15 ore la Urgenţe. Dacă spectatorul ar putea vedea episoadele unul după altul, ar experimenta mai eficient haosul şi extenuarea resimţite de medicii pentru care o clipă de neatenţie sau oboseală poate însemna pierderea unui pacient. În acelaşi timp, Cealaltă soră Bennet are o respiraţie parcă prea lentă pentru a te face să revii săptămână de săptămână pentru un nou episod, o sesiune de binging fiind mai nimerită pentru a intra în lumea lui Mary.
Ella Bruccoleri este excelent aleasă pentru rolul lui Mary, tânăra studioasă şi şleampătă, al cărei vis este să se piardă în fundal în timp ce surorile ei vor să iasă în evidenţă. Serialul porneşte de la premisa că spectatorul cunoaşte deja destinele celor patru surori ori din roman, ori din multiplele ecranizări ale romanului (cea mai recentă, cu Emma Corrin, Jack Lowden şi Olivia Colman, se lansează chiar anul acesta), prin urmare nu pierde vremea cu ele şi le lasă să treacă pasager prin cadru. Faptul că Mary alege să plece din casa sufocantă a familiei pentru a locui la unchiul ei la Londra lasă încă şi mai mult loc ca Mary să devină protagonista propriei poveşti, discutând despre convenţii sociale şi aşteptările celor din jur.
Ruth Jones oferă o interpretare definitivă în rolul doamnei Bennet, mama care se luminează la faţă când celelalte fiice poartă cele mai noi panglici şi pierd ore în şir pentru a-şi întreţine zulufii perfecţi, dar se întunecă la vederea lui Mary, cea cu rochii terne, cu nasul mereu într-o carte şi gata să-şi spună opiniile fără să-i pese dacă acestea inoportunează. Doamna Bennet, care insistă la nesfârşit ca Mary să-i satisfacă aşteptările, se transformă în adevăratul antagonist al acestei poveşti aproape lipsite de conflict, iar lupta pentru independenţă a lui Mary devine lupta personală a spectatorului care cu siguranţă a depus şi el armele măcar o dată în viaţă, acceptând să facă pe plac altcuiva în detrimentul propriei dorinţe.
Ca şi romanul lui Austen, Cealaltă soră Bennet merge într-o singură direcţie posibilă, pentru că rostul acestor producţii este să ne spună încă o dată că efortul ne este răsplătit. În mijlocul atâtor seriale mult prea violente şi îmbibate într-un nihilism feroce, producţia BBC este ca acel prieten vechi care poate nu spune niciodată o glumă care ne face să râdem în hohote, dar pe care îl stimăm şi îi apreciem efortul de a ne reconforta.
