George Lucas susține că artistul este totodată și un om de știință și un inginer, dând ca exemplu arhitectura. El face referire la arhitectul Filippo Brunelleschi, care a reușit să pună domul catedralei din Florența grație ingeniozității sale inginerești, nu numai talentului său artistic.
Cu mult timp în urmă...
Ca student al facultății de film în California anilor `60, George Lucas voia să facă filme de artă. Scurtmetrajele lui realizate în studenție îi atestă nu numai talentul și virtuozitatea tehnică, ci și avântul unui tânăr californian puternic influențat de către tendințele avangardiste ale vremii, dornic să exprime zeitgeist-ul în cinema.
Unul dintre aceste scurtmetraje, „Look at Life” (1965), e un montaj fotografic în care apar imagini din presa anului respectiv, de la războaie și revolte civile până la fotomodele și cancanuri. Totul îngrămădit într-un colaj rapid de un minut, ca și cum cineva ar citi în diagonală ziarul încercând să se pună la curent cu știrile.
„Freiheit” (1966) e o scurtă parabolă experimentală de trei minute, în care un tânăr e hăituit în pădure. Coloana sonoră bubuie ritmic și percusiv ca o rafală de gloanțe în timp ce băiatul aleargă printre copaci. La final, când băiatul ciuruit e pus la pământ și apare soldatul-vânător lângă el, auzim extrase din diverse interviuri despre libertate.
Mai târziu, pe măsură ce tânărul Lucas și-a mai temperat impulsurile politice, a făcut scurtmetraje ca „The Emperor” (1967), un documentar despre Bob Hudson, un crainic radio care își spune „împăratul” și care afirmă că „radioul e o fantezie”. Filmul îmbină cadre din studioul său de înregistrare cu inserții de la televizor sau din presă și cu interviuri ale oamenilor de pe stradă care încearcă să își imagineze cum arată împăratul pe care toată lumea îl aude, dar pe care nimeni nu îl vede.
... într-o galaxie îndepărtată
Când au fondat studioul de producție „American Zoetrope”, George Lucas și Francis Ford Coppola s-au mutat în San Francisco, departe de atmosfera apăsătoare a Hollywood-ului. Atunci, adică în 1971, a debutat George Lucas cu „Labirintul electronic: THX 1138”, pornind de la scurtmetrajul său omonim făcut în facultate.
Debutul lui Lucas e o oarecare întoarcere la filmul politic, ca un strigăt anticapitalist deghizat într-o distopie SF costisitoare, care ambalează eficient sentimentul hippie șaizecist. Încă din trailer-ul filmului, o voce robotică anunță alarmat: „Aici sonda de scanare a orașului. Am descoperit activitate sexuală ilegală”, însoțit de imaginile cu pureci ale camerei de supraveghere care ilustrează actul interzis, ca un fetișism cibernetic pe planeta pudorii.
Al doilea lungmetraj al lui Lucas, „American Graffiti” (1972), probabil că iese în evidență drept cel mai neobișnuit film al lui, fiindcă e o comedie realistă cu adolescenți. Într-un orășel de provincie, înainte ca absolvenții de liceu să plece de acasă și să se împrăștie prin toată America, acești tineri petrec ultima lor vară împreună. Ultima vară a copilăriei lor.
„American Graffiti” e răspunsul provocării lui Francis Ford Coppola, care l-a îndemnat pe George Lucas să facă o comedie coming of age a generației beat. Filmul a dat peste cap box office-ul prin nostalgia și prin farmecul panteonului american pe care îl reprezintă. Spre exemplu, mitul mașinii e surprins aici în prim plan: mașina ca o extensie indispensabilă a masculinității, mașina ca formă de a te afirma în societate și ca formă de a cunoaște lumea; mașini și povești legate între ele prin crainicul de la postul local de radio care pare să dicteze pe nesimțite destinul tuturor personajelor. Iar împăratul de neîntrecut al șoselelor e interpretat de tânărul Harrison Ford.
Într-un interviu cu Charlie Rose din 2015, George Lucas răspunde vizavi de rivalitatea prietenească dintre el și Steven Spielberg. E o competiție amicală, fiindcă cei doi nu concurează unul împotriva celuilalt, ci caută să se impresioneze reciproc. Iar Spielberg spune despre „American Graffiti” că e unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată.
Hipiotul etern
Principalele teme și motive pe care George Lucas le aborda cândva ca student sau ca cineast debutant se întâlnesc și se contopesc în Star Wars, de la povestea unei maturizări și până la goana după libertate a celor asfixiați de un sistem putred, condus de zmeii care respiră greu și asistat. Așadar, discursul lui politic de odinioară a evoluat subtil într-unul dintre cele mai adorate basme ale secolului XX.
Părerea ta
Spune-ţi părerea