Echipa din spatele primului film de acțiune și aventură Groenlanda s-a reunit încă o dată pentru a continua povestea apocaliptică, iar în fruntea ei se află din nou regizorul Ric Roman Waugh. Gerard Butler și Morena Baccarin se întorc în rolul soților care vor să își apere fiul cu orice preț și să îi ofere un viitor. Groenlanda 2: Migrația poate fi vizionată cu ușurință și de spectatori care nu au văzut prima parte, întrucât vocea naratorului din început ne spune tot ce trebuie să știm.
Cometa Clarke a lovit Pământul cu cinci ani în urmă, iar lumea nu a mai fost niciodată la fel. Câțiva supraviețuitori americani s-au adăpostit în buncărul din Groenlanda, încercând să se adapteze la noile condiții vitrege: suprapopulare, lipsa soarelui și resursele din ce în ce mai puține. Însă când o serie de cutremure le zguduie căminul din temelii, cei trei membri ai familiei Garrity (John, Allison și fiul Nathan) se îmbarcă într-o călătorie periculoasă până în sudul Franței, cu speranța că mitul craterului e adevărat și viața chiar a înflorit în interiorul lui.
Pe drum, cei trei dau de infinite obstacole, de la fenomene naturale extreme precum tsunamiuri, furtuni teribile, fragmente de cometă și seisme cauzate de catastrofă, până la primejdii reprezentate de oameni: războaie, tâlhari și indivizi disperați să supraviețuiască. Nu se știe care va fi următoarea probă de foc și când va lovi. Lumea funcționează după complet alte reguli în prezent. Totuși, cu determinare și mult noroc, protagoniștii depășesc fiecare provocare. John are un obiectiv clar: a promis că își va duce familia într-un loc sigur și nu va avea liniște până nu știe că și-a respectat promisiunea. Dar în același timp ascunde și un secret: radiațiile l-au afectat mai mult decât vrea să recunoască. Însă e pregătit să riște tot pentru un zvon.
Cromatica predominant întunecată reflectă situația tragică în care se regăsesc personajele, iar muzica se poate împărți în două categorii. Cea instrumentală, acompaniată uneori de vocalize ce par din altă lume, poate fi auzită în momentele mai tensionate, cum ar fi debutul filmului, când John explorează coasta din afara buncărului. Melodiile cu versuri sunt redate în momentele nostalgice, atunci când personajele încearcă să aducă ceva din vechea lor lume în prezent, să trăiască, chiar și pentru puțin timp, un sentiment de normalitate.
Groenlanda 2: Migrația mizează pe două componente principale: suspans și emoție. Nu am văzut primul film, deci nu eram deja atașată de familia Garrity sau interesată de soarta ei. Cu toate acestea, am rămas cu sufletul la gură de la început și până la final, iar anumite scene sentimentale m-au emoționat până la lacrimi – un efect pe care puține filme mai reușesc să îl aibă asupra mea. Adevărul e că e imposibil să nu te pui involuntar în locul personajelor, să nu te întrebi cum ai reacționa dacă ai fi confruntat cu o astfel de situație limită. Atunci când ești atât de disperat încât iei în considerare să îți riști viața pentru un mit, ce faci? Alegi moartea lentă, sau speranța „Pământului Făgăduinței”?
Părerea ta
Spune-ţi părerea