Decretam luni că Iubire fără limite/L'amour ouf este filmul perfect de Ziua Îndrăgostiţilor, dar asta nu înseamnă deloc că Bridget Jones: Topită după el nu va fi cea mai populară premieră sincronizată cu această sărbătoare pe care românii o celebrează cu o dedicare şi în moduri (pizza în formă de inimă?!) uneori surprinzătoare. Iată mai jos la ce să te aştepţi de la acest sequel care ne-o arată pe Bridget (Renée Zellweger) în postura inedită de... văduvă.
Poate sună bizar, dar Topită după el este pentru seria Bridget Jones fix ce a fost Alien: Romulus pentru seria Alien. Din punctul de vedere al scenariului, sequel-ul nu este altceva decât o repetare a primului film şi o reluare a unor momente din părţile intermediare. Ni se oferă aceeaşi structură şi personaje extrem de similare, chiar dacă noul film se joacă întrucâtva cu statutul unora dintre ele. Dacă în prima parte Bridget era singură, acum e văduvă (şi implicit singură), dar curând prin peisaj trec nu unul, ci doi pretendenţi, Bridget alegându-l mai întâi pe cel care-i fură ochii şi abia apoi pe cel care îi merită inima.
În acelaşi timp, filmul este gândit şi ca o reuniune a personajelor din părţile anterioare (nu, Ed Sheeran nu apare şi acum), prin cadru trecând mai mult sau mai puţin meteoric rude, amici, şefi şi foşti pretendenţi, într-o abordare de tip "dacă doriţi să revedeţi". Cu toate acestea, filmul funcţionează, iar publicul prezent în sală la vizioarea de presă de marţi seara a râs des, chiar dacă a râs mult mai des decât autorul acestei cronici.
Ce salvează sequel-ul este discuţia despre îmbătrânire şi, pe deplin sincronizată cu ea, dar prin nimic rezervată unei anumite generaţii, despre resemnare. Cu sfatul tatălui ei (Jim Broadbent) - "nu te mulţumi să supravieţuieşti, trebuie să trăieşti din plin" - reverberând în memorie, Bridget este foarte reticentă iniţial să treacă peste greaua pierdere a soţului şi a tatălui celor doi copii (Colin Firth apare şi el în câteva scene, ca un spectru al unei fericiri depline, dar pierdute), dar măcar încetează la un moment dat să mai spună "nu" la o nouă oportunitate.
Pe de o parte ritmat de interacţiunile amuzante ale lui Bridget cu Daniel (Hugh Grant), interacţiuni care omagiază conversaţia lor prin mailuri din primul film, Mad About the Boy este mai degrabă o invitaţie la acţiune, oricare ar fi această acţiune, în opoziţie cu o deplină depunere a armelor şi o retragere într-un univers interior din ce în ce mai mic. Practic, sequel-ul te invită să laşi naibii depresia şi să te arunci în lumea dezlănţuită, în spiritul vechii vorbe "mai bine să regreţi ce ai făcut, decât ce nu ai făcut".
Ies în evidenţă şi interacţiunile lui Bridget cu "vechea gardă" a prietenilor, anume aceia aşezaţi la masă în primul film, mâncând cu noduri din celebra supă albastră şi lăudând-o nesincer pentru ca Bridget să câştige puncte în faţa posibilului pretendent. Au trecut 24 de ani de la premiera primului film şi iată-i pe Bridget, Jude (Shirley Henderson), Tom (James Callis) şi Sharon (Sally Phillips) lansându-şi noi răutăţi din spatele unui pahar de vin, într-un cometariu cât se poate de clar: unele lucruri nu se schimbă niciodată şi trebuie să-ţi ţii întotdeauna prietenii aproape, indiferent de situaţie şi provocări.
Părerea ta
Spune-ţi părerea