Adaptat după un roman semnat de Edward Ashton și scris, produs și regizat de Bong Joon Ho (Parazit, Expresul zăpezii), lungmetrajul spune povestea lui Mickey 17, un angajat din categoria consumabilelor, care se află într-o misiune de colonizare a lumii înghețate Niflheim. După ce o iterație moare, corpul i se regenereaza păstrând o mare parte din amintiri intacte.
Mickey 17 este disponibil deja în cinematografele din țara noastră, iar dacă nu ați luat în calcul să-l vedeți, sigur interviul cu regizorul Bong Joon Ho vă va convinge:
Ce anume din povestea Mickey 17 te-a convins să faci acest film?
Bong Joon Ho: Cunoscând povestea originală a romanului, am fost atras instant. Apoi, cu fiecare pagină din scenariu, eram din ce în ce mai captivat de poveste, pentru că mi s-a părut că are un concept unic, multiplicarea umană, ceva diferit de clonare. Era ca și cum ai printa oameni adevărați așa cum printezi coli de hârtie. Și m-am gândit că printarea umană – chiar expresia în sine – este ceva tragic, mai ales ca profesie. Așa am început să îmi imaginez că aș fie eu cu fiecare variantă nouă printată. M-am teleportat în acea lume instant.
Mi se pare că personajul Mickey Barnes este captivant și atractiv. Chiar și în roman, Mickey e un om banal… dar eu am vrut să îl adâncesc și mai mult în mediocritate, în sărăcie, cât să pară un adevărat ratat. Astfel mi-au venit tot felul de idei despre cum să construiesc filmul.
Asta se leagă perfect cu următoarea noastră întrebare: Ce l-a făcut pe Robert Pattinson alegerea perfectă pentru a juca rolul lui Mickey Barnes, tipul obișnuit care se angajează pentru a fi consumabil?
Bong Joon Ho: E posibil ca Rob să fi arătat că e caraghios chiar în timpul primei noastre întâlniri. Dar da, i-am observat această latură și știam deja cât de incredibil este el ca actor din filme precum Farul, Batman și în special Good Time: Pe bune, o să-ţi placă a fraților Safdie. Știam deja că poate juca o gamă largă. Întrebarea a fost dacă ar putea acest actor să-l construiască pe Mickey? Ar fi trebuit să joace două roluri, Mickey 17 și 18, care au personalități foarte diferite – există un actor care să acopere acest spectru larg? Și Robert Pattinson a fost cel care mi-a venit în minte când m-am gândit cine ar putea realiza aceste două roluri foarte diferite.
Deci, nu a trebuit să mă gândesc mult la actorul pentru acest rol. M-am decis și i-am propus foarte repede, iar Rob a răspuns pozitiv la fel de repede. Deci, a fost un proces de casting foarte lin și fericit.
Ce a adus Robert în plus acestui personaj? Cum i-a găsit tonul sau pulsul acestui “om de toate zilele”?
Bong Joon Ho: Pe măsură ce adaptăm scenariul după carte, am adăugat multe detalii descriptive personajului. Dar indiferent de câte detalii erau, în practică ele devin doar cuvinte pe niște pagini. E responsabilitatea actorului să dea viață personajelor. Rob a venit cu foarte multe detalii și nuanțe creative. Am fost foarte impresionat de contribuția lui. Cu Mickey 17 am urmat detaliile din scenariu, însă cu Mickey 18, Rob a fost cel care a pus sarea și piperul. Improviza mult la filmări cu replici amuzante sau îndrăznețe și m-am bucurat mult să văd cum personajul prinde viață. Îi sunt recunoscător pentru cum l-a construit în special pe 18.
Naomi Ackie o interpretează pe Nasha, cea care va deveni iubita lui Mickey în timpul lungii călătorii pe noua planetă. Cu ce a venit Naomi în construcția personajului?
Bong Joon Ho: Naomi e o actriță cu energie explozivă. Mickey se bazează pe ea tot filmul. Relația lor este total atipică, opusă poveștilor de dragoste cu care ne-am obișnuit. Nasha este mai puternică, mai carismatică și curajoasă, în timp ce Mickey este un plângăcios, dependent de parteneră. Naomi a jucat bine, mai ales în momentele când a trebuit să îl înfrunte pe comandanul Marshall (jucat de Mark Ruffalo).
Există scene în care apare ca războinică în prima linie și este atât de eroică și imprevizibilă, mult peste tot ce îmi imaginasem pentru personaj. A adus un suflu diferit rolului. Sunt momente intense în care parcă urlă din tot corpul și emană energie devastatoare. Pare că vocea ei ar putea sparge geamuri, iar energia ei propagă acțiunea. Spectatorii vor simți aceste lucruri.
Mark Ruffalo îl joacă pe Kenneth Marshall, iar Toni Collette o joacă pe soția lui, Ylfa. El este liderul acestei expediții de colonizare. Poți să-mi spui despre acele personaje și ce aduc acești actori uimitori în rolurile lor?
Bong Joon Ho: Ylfa, în special, nu este un personaj care există în romanul original. Este un personaj pe care l-am creat astfel încât ea și Marshall să joace în poziția de cuplu dictator. În film, vedem unii dintre cei mai ridicoli dictatori și am vrut să subliniez acest aspect printr-un joc la dublu.
Mark Ruffalo – care are o carieră actoricească incredibilă – în mod surprinzător nu a jucat niciodată în rol negativ. Când i-am înmânat scenariul, a fost destul de surprins, gen: „De ce îmi dai asta?” Dar când am intrat efectiv în producție, s-a distrat de minune, s-a distrat atât de mult jucând personajul și i-a plăcut foarte mult să accepte această nouă provocare. Cât despre Toni Collette, am devenit un mare fan înainte de interpretarea uimitoare din Hereditary, mai mult din proiecte precum Muriel’s Wedding și The Sixth Sense. Este o actriță care a reușit întotdeauna să depășească limitele umane, de aceea mi s-a părut perfectă ca Ylfa încă de la început. Interpretează acest personaj cu adevărat ciudat, unic, care este obsedat de sos și vorbește despre cum sosul este testul de turnesol pentru civilizația umană.
Cel mai bun prieten al lui Mickey e Timo. După mine, s-ar putea să nu fie chiar un bun prieten. El este interpretat de Steven Yeun. Poți să-mi spui puțin despre Timo?
Bong Joon Ho: Dacă te uiți la Mickey, este doar un amărât. Este singur, nu se întâmplă prea multe în viața lui și singurul său prieten pare a fi Timo, care este exact opusul lui Mickey. Timo e un tip alunecos care face numai de capul său, invers decât Mickey, care nu poate ieși din tipare. Timo este pragmatic, duplicitar, șmecher, viclean... dar nici el nu este cu adevărat un răufăcător. Asta este atât de interesant la el și nu îl poți urâ. Cei doi au o relație atât de ciudată și fascinantă. Îți amintește de Harvey Keitel și Robert De Niro în Mean Streets. Este o prietenie cam ciudată la ei. Și Steven în rol aduce un tip de diplomație, ca un politician, pur și simplu nu poți să-l urăști, chiar dacă nu este deloc un prieten bun.
Acest film pare a fi revenirea ta la problemele pe care atât de frumos le explorezi în filmele tale – preocupări umane. Cum vă oferă povestea lui Mickey Barnes oportunități pentru explorarea acestor teme?
Bong Joon Ho: Conceptul cheie SF al acestei povești din romanul original este multiplicarea umană și imprimantă umană și cred că aceste două cuvinte vă spune deja ce se întâmplă acolo. Este o combinație care nu ar trebui să existe cu adevărat: imprimarea umană. Conceptul distruge demnitatea umană de la început. Imprimarea de oameni ca și când ar fi coli de hârtie este doar începutul acestor probleme.
Dacă privești celelalte personaje și cum se poartă cu Mickey, le poți împărți în două grupe: cei care îl respectă ca pe un individ normal cei care îl consideră un gunoi și îl tratează ca pe un șoarece de laborator. Mai mult decât atât, chiar Mickey 17, spre deosebire de 18, nu are pic de respect față de sine. Iar 18 este un mutant, e nechibzuit, dar îl ajută pe 17 să își recapete stima de sine și curajul.
De ce este Mickey 17 filmul perfect pentru marele ecran, pentru formate speciale ca IMAX?
Bong Joon Ho: În Seul, am fost la o proiecție IMAX pentru a valida calitatea finală a filmului. Și m-am așezat pe cel mai bun loc din sală și m-am gândit: „Asta înseamnă cinema”. Filmul trebuie văzut în sala de cinema împreună cu prietenii. Unii spun că aceasta este epoca streamingului, dar puterea marelui ecran cu siguranță va continua pentru totdeauna. Ca membru al publicului și ca cinefil – ceea ce am fost înainte de a fi regizor de film și încă sunt – vă asigur că acest film văzut în IMAX este o experiență incredibilă.
