Băieţi buni: 90 de minute de ţipete şi exploatare

După extraordinarul său rol din Room, de-abia aşteptam să-l vedem pe micul Jacob Tremblay într-un nou rol principal. Îl revedem, din păcate, în Good Boys/Băieţi buni, o nouă comedie produsă de Seth Rogen. Cu aceeaşi premisă şi cu aproximativ aceleaşi provocări ca cele din surprinzător de bine primitul Superbad (2007), Good Boys se consideră original doar pentru că micşorează vârsta protagoniştilor. Printre glume mai mult sau mai puţin proaste, scenariul strecoară şi un mesaj relevant, doar că rezultatul final este mai degrabă dezamăgitor din punctul de vedere al comediei şi de-a dreptul dubios din punct de vedere etic.

În centrul atenţiei sunt Max (Tremblay), Lucas (Keith L. Williams) şi Thor (Brady Noon), trei elevi de clasa a şasea dintr-o confortabilă suburbie. Când cel mai cool elev din clasă îl invită la petrecerea lui "de pupat", Max se panichează pentru că habar n-are să sărute, dar nicio grijă, Lucas şi Thor sunt gata de orice pentru a obţine mai multe informaţii. Doar că lucrurile încep să meargă extrem de prost când trioul spionează cu drona o vecină, iar o confruntare cu aceasta îi face pe puşti să fugă cu drogurile ei abia cumpărate.

Pe lângă că retrasează aproape pas cu pas itinerariul din Superbad, Băieţi buni şochează cu alegerile scenariştilor în ceea ce-i priveşte pe micii protagonişti. Avem pe Cinemagia un trailer (aici) în care Seth Rogen le explică celor trei actori principali că, "deşi am hotărât că e în regulă să faceţi chestiile astea în film, nu vă puteţi vedea făcându-le în trailer". "Ăsta e Hollywood-ul", mai spune Rogen, căruia nu i se pare deloc bizar că nişte copii spun de 100 de ori "fuck" în comedia lui mediocră.

Dar oare ce e aşa de deranjat la Good Boys? Să fie multitudinea de dildo-uri pe care puştii le folosesc în fel şi chip? Sau poate bilele anale? Sau păpuşa gonflabilă? Pe lângă că imaginaţia comică a scenariştilor Lee Eisenberg şi Gene Stupnitsky (o să ne gândim de două ori înainte de a mai intra la un film scris de voi) pare a fi redusă la o vizită la sexshop ("da, folosim aia, aia şi aia. A, şi aia"), să vezi nişte copii fluturând dildo-uri cu atâta voluptate este mai mult decât deranjant.

Când lasă "jucăriile" deoparte, copiii ţipă la nesfârşit. Iar regizorul debutant Gene Stupnitsky (o să ne gândim de două ori înainte de a mai intra la un film regizat de tine, Stupidnitsky) face o alegere mai mult decât bizară: în scenele când copiii îşi scuipă plămânii unul la altul zgomotul de fundal se estompează, astfel încât nu mai auzi decât vocile alea stridente de prepuberi ciorovăindu-se ca nişte gaiţe isterice. Aşa cum spune şi unul din personajele din film, după Good Boys ai toate şansele să decizi că nu vrei copii.

Da, filmul are câteva momente (două) la care râzi în hohote, dar sunt mari şanse ca sentimentul care primează în timpul vizionării să fie undeva între "ce naiba caut eu aici?" şi "doar pe mine mă deranjează că puştii ăia tocmai au pus limba pe nişte bile anale?". Trebuie precizat că în timpul proiecţiei în avanpremieră găzduite luni seara de cinema Grand Entertainment din Băneasa Shopping City publicul a râs, prin urmare e posibil ca şi alţi spectatori să se distreze cu Max, Lucas şi Thor. Nu avem în general nimic împotriva comediilor ireverenţioase (o dovadă este cronica noastră la Girls Trip), dar una e ca nişte actori majori şi vaccinaţi să facă nişte chestii pe ecran şi alta e ca nişte puşti de 12 ani să le reproducă aproape întocmai. Poate că suntem naivi pentru că încă mai credem în inocenţa copiilor, dar ceea ce se întâmplă în Good Boys este, din punctul nostru de vedere, curată exploatare.