Criticii pot spune orice: Back in Action a urcat pe primul loc în clasamentul vizionărilor de pe Netflix încă din ziua lansării şi nu doar pentru că această comedie de acţiune reprezintă revenirea popularei actriţe Cameron Diaz după un deceniu de pauză, ci pentru că filmul lui Seth Gordon este creat special să pună creierul pe stop. Totul este drăguţ, ritmat şi colorat ca să te uiţi fără să dai skip de prea multe ori. În acelaşi timp, totul este cumplit de familiar, dar poate aşa şi trebuie, din moment ce publicul global a dovedit cu remake-ul The Lion King că nu are nicio problemă să se uite din nou şi din nou la aceeaşi poveste împachetată puţin altfel.
Dacă vrei să petreci două ore cu un film care nu te provoacă în niciun fel, sigur, Back in Action este o soluţie. Ce îţi garantez este că peste o săptămână nu o să-ţi mai aminteşti nici măcar un cadru sau o glumă din el. Trebuie spus aici că, spre deosebire de alte comedii de acţiune de la Hollywood la care nu râzi nici măcar o dată, la Back in Action chiar râzi de câteva ori. Diaz şi Foxx au o anumită chimie (este a patra lor colaborare), iar scenariul a investit suficientă atenţie în ceea ce în argoul scenaristic se cheamă "banter", adică acel ping-pong de replici glumeţe sau sarcastice menit să binedispună publicul, în timp ce întreţine întrebarea "cine e cocoşul în relaţia asta?".
Desigur, uneori avem nevoie de astfel de filme, mai ales dacă avem copii sau adolescenţi în dotare. Faptul că povestea îi aduce în centrul atenţiei şi pe Alice (McKenna Roberts) şi Leo (Rylan Jackson), copiii de vârste diferite ai cuplului de agenţi secreţi care au decis cu ani în urmă să se lase de meserie face filmul încă şi mai atractiv pentru întreaga familie. Ca de fiecare dată în acest gen, de la The Spy Kids la The Family Plan, personajele minore ajung să ia parte activă la aventurile de pe ecran, după ce părinţii se chinuie din răsputeri să le ascundă trecutul exploziv. Până şi Vin Diesel are un astfel de film în repertoriu, The Pacifier, al cărui titlu (în engleză "pacifier" înseamnă "suzetă") a fost foarte bine tradus în română Bona de la forţele speciale.
Chiar dacă Back în Action este o comedie de acţiune potrivită pentru întreaga familie, poate ar fi o idee să profităm de ocazie pentru a-i învăţa pe copii că ar trebui să aibă aşteptări mai mari de la un astfel de film. Nu este deloc de mirare că, deşi doar regizorul şi Brendan O'Brien (coscenarist al seriei Neighbors şi al comediei ultraireverenţioase Mike and Dave Need Wedding Dates), pe site-ul Asociaţiei Scenariştilor Americani apar încă 17 scenarişti care au contribuit într-un fel sau altul la Back in Action. Să extrapolăm şi să ne gândim că 19 copii de clasa a patra ar scrie o compunere şi ar preda-o după ce toţi 19 ar fi de acord cu fiecare cuvânt. Ce personalitate să mai aibă acea compunere? Şi, dacă ar mai fi rămas vreo urmă de personalitate, ce mai rămâne după ce învăţătoarea şi directorul şcolii (a se citi producătorii filmului) netezesc până şi ultimele asperităţi de pe coala de hârtie?
Back in Action nu este un film jignitor de prost, este doar un film inutil şi reprezentativ pentru lipsa de ambiţie a unor producţii similare care nu vor să fie memorabile, ci doar să-ţi ocupe două ore din viaţă. Nu este cinema, ci... content, un cuvânt cumplit de generic care se achită doar de sarcina de a spune că în faţa ochilor nu mai ai nimic, ci ceva. E ca şi cum ai avea în braţe o cutie, dar ce e în ea este atât de amorf încât nu poate fi descris cu termeni specifici (mere, fotografii de familie, cărţi etc.), cu acest cuvânt generic care nu comunică decât că acea cutie nu mai e goală. Fix asta e şi Back in Action, content.
În acest context, insistenţa Netflix de a eticheta Back in Action drept "film original" pare o glumă meta, doar că gluma e pe timpul nostru. Mai jos, formatul complet al fotografiei folosite pentru a ilustra această opinie. E cea mai originală fotografie din istoria marketing-ului de cinema, nu-i aşa?
Părerea ta
Spune-ţi părerea