Regizorul şi scenaristul Dan Fogelman creează odată cu filmul Asta-i viața/Life Itself o saga întinsă pe mai multe generaţii.
Asta-i viața/Life Itself ni-i prezintă pe foştii colegi de şcoală Will (Oscar Isaac) şi Abby (Olivia Wilde) care se îndrăgostesc, se căsătoresc şi sunt gata să devină părinţii primului lor copil. Pe măsură ce se derulează povestirea, soarta îi va aduce pe cei doi într-un contact mai mult sau mai puţin obişnuit, cu Dylan (Olivia Cooke), o tânără îndurerată care încearcă să-şi rezolve problemele, cu Irwin (Mandy Patinkin), care îşi creşte nepoata într-o lume periculoasă, cu d-l Saccione (Antonio Banderas), un moşier prosper din Spania, cu administratorul acestuia, Javier (Sergio Peris- Mencheta) şi familia acestuia, Isabelle (Laia Costa) şi Rodrigo (Alex Monner). Cheia filmului, din punctul de vedere al lui Wilde, este aceea că evenimentele esenţiale ale vieţii sunt diferite pentru fiecare dintre noi, iar Aşa-i viaţa este un film complet diferit pentru fiecare personaj în parte. „Pentru Abby, viaţa a însemnat să-şi găsească jumătatea într-o viaţă destul de încercată de nenoroc,” crede actriţa. „Părinţii ei muriseră într-un accident când ea era o copilă. A supravieţuit eroic, apoi s-a dus la facultate şi s-a îndrăgostit de Will”.
Dar când cei doi îşi aşteaptă primul copil, ceva se schimbă între ei. „Întâmplările nefericite sunt extrem de impresionante atunci când suntem obişnuiţi să vedem numai istorii cu happy end,” susţine Wilde. „Dan Fogelman a făcut un film care ne arată modul în care viaţa reuşeşte să ne surprindă, să ne şocheze, să ne înfioare sau să ne devasteze. Filmul ne îndeamnă să acceptăm că suntem doar o mică parte dintr-un mozaic uriaş. Eu cred că e un film optimist şi romantic, care îi poate învăţa pe oameni cum să se privească pe ei înşişi , sau cum să privească lumea.”
Beneficiind de o distribuţie de zile mari şi desfăşurându-se în medii de excepţie, de la străzile aglomerate din Manhattan şi până la livezile de măslini din zona rurală a Spaniei, Aşa-i viaţane obligă să ne punem diverse întrebări în legătură cu presupunerile noastre despre noroc, ghinion, victorie sau înfrângere şi până la urmă despre viaţă, aşa cum e ea.
De pe Lista Neagră, filmul a trecut direct pe platourile de filmare
Asta-i viața/Life Itself a suscitat atenţia Hollywood-ului în 2016, când a fost trecut pe Lista neagră a celor mai bune scenarii care n-au fost ecranizate. Fogelman susţine că atunci când a scris scenariul s-a gândit la cele mai importante persoane din viaţa lui – soţia şi mama sa. „La început, am fost surprins să văd cât de tare mă emoţionau unele secvenţe,” relatează el. „Mi-am dat seama că eu scriam un film pentru mama, care murise acum 10 ani. Eram foarte apropiaţi. Iar la scurt timp după aceea am cunoscut-o pe actuala mea soţie, pe care o iubesc aşa cum o iubeşte Will pe Abby în film. Mi-am dat seama că de fapt scriam un scenariu despre cele două mari iubiri din viaţa mea”.
Parte din scenariu l-a atras pe Antonio Banderas pentru că era lipsit de intrigă tipic cinematografică. „Pur şi simplu urmează naraţiunea vieţii,” explică el. Viaţa e foarte surprinzătoare. Şi povestea vieţii mele e la fel. Am trăit în două lumi: Spania şi apoi Statele Unite, unde am trăit 25 de ani. Viaţa mea a fost deci împărţită între aceste două lumi, iar acelaşi lucru se întâmplă şi în film”.
După ce a văzut nişte cadre filmate cu Isaac şi Wilde la New York, actorul s-a lăsat convins. „E minunat,” susţine Banderas. „Are o intensitate emoţională incredibilă, dar greu de atins şi totuşi foarte naturală. Asta îţi cucereşte inima şi în fond exact despre asta e vorba. Cred că e un regizor cu adevărat mare. El n-a pierdut nici măcar un moment ritmul filmului”.
Fogelman încă se teme de prezenţa lui Banderas în film. „Asta pentru că el este un star gigantic de cinema”, susţine Fogelman. „Este cel mai grozav tip din lume. Când m-a întrebat ce haine ar trebui să poarte într-o secvenţă anume, i-am răspuns: ‘Antonio, eu sunt un nimeni din New Jersey. Nu pot să-i spun eu lui Antonio Banderas ce haine trebuie să poarte ca să arate bine.’ L-am distribuit pe el pentru că un om cu puterea şi carisma lui, care va trebui să-şi expună partea sa vulnerabilă , va fi interesant de urmărit pe platourile de filmare”.
Sergio Peris-Mencheta spune că a fost şocat să afle că scenariul este scris de un american. „Povestea pare foarte spaniolă. Federico García Lorca obişnuia să scrie astfel de povestiri. Are aceleaşi schimbări ca şi poveştile lui Lorca, sărind de la o vârstă la alta, sau transferând acţiunea din America în Spania. Personajele au un umanism neobişnuit şi o veridicitate unică”.
