Săptămâna trecută, publicația Le Monde a publicat apelul semnat de către Juliette Binoche și de către peste 200 de vedete din industria cinematografică, de divertisment, artiști renumiți și nu numai, ce-i îndemna - atât pe conducătorii politici cât și pe simplii cetățeni - să ia atitudine pentru a evita un viitor dezastru ecologic, pe măsură ce carantina indusă de COVID 19 este ridicată în tot mai multe părți ale lumii. Intitulată „Un NU întoarcerii la normal”, scrisoarea cere societății întregi să își reconsidere sistemele de valori și să privească dincolo de consumerism, înainte de o întoarcere grăbită la normalitate, ceea ce ar însemna „un colaps la nivel global”.
În replică, publicația Le Figaro a publicat un articol acid, în care comentează propunerile vedetelor de „limitare a consumului”, articol intitulat „Ajutor, moralitatea de stânga s-a întors!”. Noi, cei de la Cinemagia, considerăm că opinia celor de la Le Figaro este o eroare de judecată, motivată de argumente ad hominem. Se atacă persoanele - în acest caz vedetele din domeniul cinematografic - pentru a se discredita afirmațiile acestor artiști cunoscuți ca ducând o viață luxoasă, sugerându-se că vedetele sunt cel mai puțin în măsură să dea sfaturi de moderație.
Redăm articolul publicat de Le Figaro pe 8 mai aici:
S-au întors, cu toții.... era să uităm de ei. Madonna, Cate Blanchett, Robert De Niro, Pierre Niney, inevitabila Juliette Binoche... Două sute de artiști și de oameni de știință semnează „un manifest” care cheamă la „întoarcerea la normal”. Îngrijorați de „extincția vieții pe Pământ care devine tot mai sigură”, cel mai bine plătiți artiști din lume cheamă la oprirea „consumerismului”. Într-un moment în care toți vrem numai simpla fericire a vieții de zi cu zi, acest apel „de a nu reveni la normal” profund șocant vine din partea unor oameni care, trăind zi de zi în apartamente luxoase și bucurându-se de plăceri extravagante, e posibil să nu aibă idee cum e viata de zi cu zi.
Atunci când Hollywood-ul însuși începe să dea sfaturi de moderație, suntem în postura să asistăm la societatea ca la un spectacol, așa cum vedea și Guy Debord [teoretician marxist - n.red.]: „Într-o lume cu susul în jos, adevărul este un moment fals”.
Într-un alt text publicat în Le Monde, ecologistul Nicolas Hulot face un inventar al dorințelor sale pentru o „lume nouă”: un program politic care conține „adaptabilitate”, „celebrarea vieții”, „cultivarea diferențelor”, „revizuirea prejudecăților” și „un lobby de conștiință”. [...] De asemenea, face propuneri clare de a crește cheltuielile publice, de a suspenda acordurile de comerț liber și de a diminua reindustrializarea. Ecologia, nevoia de a încetini ritmul creșterii și de a redescoperi sensul granițelor, au nevoie de ceva mai mult decât de aceste dorințe infantile.
Apoi, mai este actorul Vincent Lindon [premiat la Cannes în 2015 pentru interpretare - n.red], considerat o „voce a cetățeanului”. Actorul propune o nouă „contribuție excepțională” numită „Jean Valjean”, gândită ca o formă de asistență pentru cei aflați în pericol, finanțată în limita unei sume de peste 10 milioane euro din fondurile publice ale Franței. Și de ce nu o primă „Javert” pentru polițiștii care au dat amenzi în timpul carantinei? Sau o bursă Cosette? Sau o taxă Thenardier? În Mizerabilii, celebrul condamnat care iese din închisoare plin de ură își schimbă dorința de răzbunare după întâlnirea cu Episcopul de Digne în dorința de a deveni un filantrop: devine primar în Montreuil-sur-Mer și își face o fabrică în care creează condiții-model pentru angajați. Desigur, știm că Victor Hugo este părintele „eradicării sărăciei”, faimosul său discurs pentru asistență socială, dar să nu uităm că el a spus o frază cheie: „Eu nu sunt, domnilor, unul dintre cei care cred că putem eradica suferința din lume”. Marele scriitor avea unele naivități, dar acestea erau acoperite de geniul său excepțional.
În schimb, vocile vedetelor de mai sus sunt câte un Victor Hugo dar fără talent, fără vigoare, fără energie.
În cartea „Opiul intelectualilor”, Raymond Aron analiza atent de ce atât de mulți intelectuali au cedat tentației ideologiei comuniste. A subliniat cele trei valori pe care Revoluția le dă artistului: modernism estetic, nonconformism și rebeliune. Aceste ingrediente sunt astăzi o momeală pentru artiști, o caricatură a unei fațade fără vreun conținut ideologic. Drogul socialismului a fost înlocuit de o poleială de stângism cultural, plus ideile unei Greta Thunberg. Toate într-un pot pourri artistic. Cu aceleași defecte de dinainte: un circ al mediilor intelectuale franceze, narcisism moral și paradă de calități..
Părerea ta
Spune-ţi părerea