Cunoscut pentru regia a nenumărate episoade din Numai iubirea și Inimă de țigan, Iura Luncașu - specializat pe telenovele și comedii comerciale - se reîntoarce la genul thriller, după ce a mai avut o tentativă în 2016 cu filmul Tudo. Toate materialele promoționale anunțau un titlu antrenant, plin de suspans și răsturnări de situație, însă rezultatul lasă mult de dorit. Dacă Acel martie se poate lăuda din punct de vedere tehnic (imagine, sunet), povestea suferă adesea de fracturi de logică și momente neverosimile, interpretate stângaci. Mai mult, decizia importantă de a realiza un film în care actorii români vorbesc în limba engleză just because (care mi-a amintit în mod neplăcut de Kingdom of Judas) nu face decât să demonstreze că e inutil să copiezi producțiile americane dacă nu te poți ridica la nivelul lor.
Privind povestea, Acel martie (sau mai bine zis That March, să fim în ton cu limba preferată) pornește în forță cu o secvență demnă de începutul unui film pentru adulți. Protagonista Anabel (Mădălina Bellariu Ion), o agentă SRI aflată în misiune, îl descoperă la restaurant pe iubitul său Denis (Luke Roberts) alături de o femeie. Ea nu stă prea mult pe gânduri și nu numai că se desparte de el pentru simplul motiv că se află în compania unei alte femei, dar se și dezbracă de rochia roșie cumpărată de acesta, rămânând doar în sutien și chiloți tanga în fața tuturor. Din fericire, Vlad Bratu (Eduard Trică), cercetătorul genial - și evident carismatic - pe care îl spionează, îi oferă paltonul, iar aceasta poate începe să intre pe sub pielea lui. În timp ce Anabel îl urmărește în Spania, unde dă nas în nas cu agenți ruși, senatorul Lupescu (Bogdan Bob Rădulescu) este descoperit mort, căzut de la balcon. De-a lungul filmului, protagonista are de ales adesea între propriile sentimente și a-și duce misiunea la bun sfârșit.
Bine, poate am fost puțin cam dur, dar secvența cu care începe filmul este cel puțin potrivită pentru o telenovelă și nu pentru tipul de thriller american serios la care That March aspiră. Faptul că românii din film vorbesc între ei în engleză nu aduce niciun plus, ci doar arată dorința creatorilor de a-și putea exporta produsul la scară cât mai largă pe plan internațional. Narațiunea conține convențiile specifice genului thriller - urmăriri, lupte între eroi și răufăcători, flirt între agenți și țintele lor -, dar nu reușește să depășească clișeele și să surprindă în vreun fel. De altfel, deși bazată pe cartea cu același nume scrisă de Olivia Odăianu, povestea nu conține vreo urmă de substanță, ci doar rămâne la un nivel superficial de joc de-a șoarecele și pisica.
Sentimentul de déjà vu este omniprezent de-a lungul filmului: relația dintre protagoniști este previzibilă, răufăcătorii sunt alcătuiți din soldați ruși care se dovedesc a fi incapabili, iar finalul dezvăluie o răsturnare de situație „șocantă” în ceea ce privește tatăl lui Anabel, care este pe cât de răsuflată, pe atât de bruscă și nejustificată. Oricât de mult încearcă să reproducă chimia și tensiunea sexuală dintre protagoniști sau luptele spectaculoase tipice filmelor cu James Bond, That March eșuează lamentabil pe ambele fronturi.
Nici jocul actorilor nu aduce vreo contribuție semnificativă. Este mai mult decât lăudabil faptul că producătorii au convins actori precum Esther Acebo (La casa de papel) sau Luke Roberts (Game of Thrones, The Batman) să pășească pe setul That March și cu atât mai dezamăgitor faptul că scenariul scris de Iura Luncașu nu s-a ridicat la nivelul acestora. Deși Mădălina Bellariu Ion își interpretează personajul în mare parte într-o cheie potrivită, relația ei cu personajul lui Eduard Trică rămâne lipsită de profunzimea pe care o cerea povestea și pare forțată. Esther Acebo joacă probabil cel mai bine, cu toate că personajul acesteia nu se remarcă prin vreo urmă de complexitate morală și nu apare prea des pe ecran. În rest, majoritatea actorilor interpretează în chei stereotipice, iar apariția lui Gică Craioveanu în film este de departe cea mai surprinzătoare răsturnare de situație din poveste.
Ceea ce merită remarcat, însă, sunt locațiile superbe de filmare din Spania - peninsula Peñíscola și al ei castel fiind cu adevărat spectaculoase - și cadrele frumoase cu România din dronă: în special cele din Cluj și de la țară. Imaginea semnată de Alexandru Don pune în valoare peisajele, dar nu contribuie în vreun fel semnificativ la atmosfera filmului, iar sunetul este de o calitate foarte bună, însă acest lucru nu ajută în vreun fel scenariul plin de dialoguri scrise într-un mod cel puțin discutabil.
That March surprinde încă o dată importanța unui scenariu de calitate în cadrul unei producții. Oricât de bine ar fi realizate imaginea și sunetul, ele nu pot compensa neajunsurile unei povești incoerente și neverosimile. Jocul actoricesc nu ajută nici el filmul, iar distribuția soldaților ruși - niște tineri îmbrăcați în uniforme de război - elimină orice urmă de autenticitate. Ceea ce rămâne la final este gustul amar al spectatorului de bun simț care își dorește să vadă filme românești bune și probabil impulsul de a revedea vreun titlu clasic din seria James Bond sau din universul John Wick pentru a uita de... acel martie.
