A murit Draga Olteanu Matei. Filmografia completă și rolurile de teatru

de Cinemagia în 18 Nov 2020
Deşi avea, în mod inevitabil, unele emploi-uri predilecte, acestea s-au întins pe gama aşa de multor personaje populare, încât creatoarea lor s-a impus în conştiinţa publicului exclusiv prin ea însăşi: Draga (...Olteanu-Matei).

Actrița Draga Olteanu Matei, internată săptămâna trecută, în stare gravă, la Spitalul Sfântul Spiridon din Iași, a murit în noaptea de marți spre miercuri.

„Deşi echipa medicală din Spitalul 'Sf Spiridon' a făcut toate eforturile să o trateze, pacienta a decedat în această noapte (marţi spre miercuri n.r.), la ora 2,11”, a declarat purtătorul de cuvânt al Spitalului „Sf Spiridon” din Iaşi, dr. Diana Cimpoeşu.

Mulţi dintre marii actori, şi în special din cei mai populari, ajung la un moment dat să se identifice cu un anumit personaj - hai, două... cel mult trei. Amza Pellea a devenit, simultan (începând din 1971), Mihai Viteazul şi „Nea Mărin”. Puiu Călinescu era „Spirache”. Dem Rădulescu devenise „Bibanul” nu numai ca poreclă primită încă din liceu, ci şi prin identificarea cu tipul de personaj comic pe care-l juca întotdeauna. Ştefan Mihăilescu-Brăila era pentru mulţi spectatori „Ciripoi”, după rolul din serialul TV Urmărirea (1971), iar Coca Andronescu şi Octavian Cotescuerau identificaţi fără greş cu „Tanţa şi Costel” - şi aşa mai departe... Alţii, însă, au jucat roluri atât de diverse, şi erau la fel de buni în toate, încât acest gen de etichete (fără nimic rău în sine) i-au ocolit. Deşi avea, în mod inevitabil, unele emploi-uri predilecte, acestea s-au întins pe gama aşa de multor personaje populare, încât creatoarea lor s-a impus în conştiinţa publicului exclusiv prin ea însăşi: Draga (...Olteanu-Matei).

Numărul imens de creaţii cinematografice se explică şi prin faptul că aptitudinea ei de a face câte o bijuterie de umor din orice apariţie, oricât de scurtă, îi făcea pe regizori s-o distribuie cu orice preţ...

Născută în 24 octombrie, 1933, la Bucureşti, marea actriţă a avut privilegiul de a absolvi I.A.T.C. „Ion Luca Caragiale” în cadrul vestitei „Generaţii de Aur” din 1956 - indiscutabil, cea mai densă concentrare de talente unice, în frunte cu Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Sanda Toma, George Constantin, Silvia Popovici, Victor Rebengiuc, Mircea Albulescu, Constantin Rauţchi şi mulţi alţii. Temperamentul ei exploziv, îmbinând o forţă de nestăvilit şi un haz mereu sclipitor, a ajutat-o să fie distribuită încă din acel moment în piesa „Ziariştii”, de Al. Mirodan - începutul unei cariere artistice clădite, în cei cincizeci şi cinci de ani trecuţi de-atunci, din peste cincizeci de roluri teatrale, aproape o sută în filme şi încă mai multe la televiziune.

Creaţiile cinematografice

Numărul imens de creaţii cinematografice se explică şi prin faptul că aptitudinea ei de a face câte o bijuterie de umor din orice apariţie, oricât de scurtă, îi făcea pe regizori s-o distribuie cu orice preţ, chiar şi în rolişoare episodice („participări extraordinare”, cum se numeau, în cazul marilor stele de cinema folosite astfel), presupunând fie şi doar într-o singură zi de filmare - presărate printre numeroasele ei personaje principale, de mare greutate, de care a avut parte încă de la începuturi: după S-a furat o bombă (1961, Ion Popescu-Gopo), a urmat Un surâs în plină vară (1963, Geo Saizescu), o comedie simplistă, dar de mare succes la public, cu Sebastian Papaiani, Dem Rădulescu, Florina Luican, Puiu Călinescu, Dumitru Furdui, Matei Alexandru, Melania Cârje şi alte nume scăpărătoare ale umorului românesc.

Pe 18 noiembrie 2020, la 87 de ani, actrița Draga Olteau-Matei a trecut în neființă, dar publicul rămâne cu imaginea personajelor pe care le-a portretizat - femei puternice, ţărăncile iabraşe, muncitoarele otova, ţigăncile pline de aplomb, ţaţele parvenite, şi toate celelalte tipuri umane cu care ne-a obişnuit, în întreaga galerie a personajelor ei de neuitat..

În mod semnificativ, au urmat câteva roluri de dramă, ca în Răscoala (1965, Mircea Mureşan), sau Ana Varga, văduva de miner din Golgota (1966, Mircea Drăgan) - după care a luat naştere unul dintre cele mai populare personaje ale ei, secundar - însă cu bătaie lungă: ţiganca din serialul Haiducii (1966-1973, Dinu Cocea), în tandem cu Jean Constantin - cuplu arhetipal care urma să fie preluat şi de alţi realizatori. Nu pot fi trecute cu vederea nici scandalagioaica din Cine va deschide uşa? (1972, Gheorghe Naghi), sau cârciumăreasa Veştemeanca din Bariera (1972, Mircea Mureşan) - cărora le-a succedat una dintre cele mai interesante compoziţii ale sale de comedie, Lăcrămioara, din Astă seară dansăm în familie (1972, Geo Saizescu), o văduvă câştigătoare la loto, pe care o ia în colimator escrocul Alecu A. Alecu - adică, Sebastian Papaiani: un cuplu de zile mari, în episodul final, de un haz apoteotic, al filmului.

În schimb, patru ani mai târziu, s-a ivit şansa unuia dintre cele mai complexe roluri principale: moaşa din Ilustrate cu flori de câmp, un fel de Patru luni, trei săptămâni şi două zile avant la lettre, care aborda problema avorturilor ilegale din perspectiva conformistă a epocii - dincolo de asta, însă, unul dintre cele mai bune filme ale lui Andrei Blaier. În cuplu cu Gheorghe Dinică şi parteneră cu altă mare actriţă de odinioară, Eliza Petrăchescu (victimă a cutremurului din 4 martie, 1977), Draga Olteanu Matei îşi etala toată paleta de nuanţe, compunând o ţoapă autoritară cu nenumărate feţe, de la aerele de mămoşenie ipocrită până la duritatea grobiană. Acelaşi an a constituit lansarea altuia dintre personajele ei de rezistenţă, Varvara (cuplu cu Marin Moraru), din Toamna bobocilor (Mircea Moldovan).

Rolurile de teatru

Dintre rolurile ei de teatru, prea numeroase ca să le înşirăm aici, ne vom mărgini la „Coana Chiriţa”, colaj de Tudor Muşatescu după piesele lui Vasile Alecsandri, în regia lui Horea Popescu. Era în iarna lui 1971-72, iar spectacolul avea o prospeţime spumoasă care lua ochii - evident, totul orchestrat în jurul interpretei principale, care făcea la modul superlativ ceea ce, în argoul profesional, se numeşte „a umple scena” - pe lângă inegalabilele resurse de naturaleţe, umor şi creativitate, impresiona energia unor momente dansante (cu care spectatorii aveau să se mai întâlnească).

Într-un cu totul alt registru - tot comic, dar pe un tip diferit de personaj - a fost Elisaveta Dinoiu, din „Comoara din deal”, de Corneliu Marcu, regia Ion Cojar (1975). Aici nu mai compunea celebra scroafă-urcată-n-copac a lui Alecsandri, ci o ţărancă telurică şi onestă (alt soi de personaj în care excela), în cuplu cu Amza Pellea - formulă care avea să se reia şi peste trei ani, în filmul Nea Mărin Miliardar (1978, Sergiu Nicolaescu). Din păcate, Veta de pe ecran era doar o pastişă: deşi excelentă ca întotdeauna, Draga Olteanu îşi relua formula Elisavetei, din spectacolul menţionat anterior, în lipsa unui scenariu consistent, care să preia acel tip de ţărancă olteancă a cărei personalitate puternică era autocenzurată de o paradoxală dar tipică docilitate, descris de Amza Pellea în celebrele lui monologuri. Era autoritară, irezistibilă - dar... nu era Veta lui Nea Mărin...

În schimb, după ce în 1979 ne-a dezvăluit o nouă Aneta Duduleanu, din „Gaiţele” lui Al. Kiriţescu (regia: Horea Popescu), versiune foarte diferită dar perfect echivalentă cu cea pe care o consacrase la televiziune „rivala” ei, Tamara Buciuceanu-Botez.

Semnificativ a fost faptul că, iniţial, în „Ploşniţa” lui Maiakovski (regia: Horea Popescu), juca rolul Elzevirei Renaissance, mireasa lui Prisîpkin (Dem Rădulescu), o fufă obeză care se mărită din interes reciproc-avantajos - foarte incitantă compoziţie, de vreme ce actriţa avea deja aproape cincizeci de ani. Pe mama ei, Rozalia Pavlovna, o interpreta Cristina Bugeanu - care, însă, după o stagiune a ieşit la pensie, aşa că Horea Popescu a mutat-o pe Draga în rolul Rozaliei, iar Elzevira a devenit Florina Cercel. Pe de o parte, a fost foarte interesant pentru spectator să urmărească schimbarea de stil între cele două roluri - iar pe de altă parte, deosebit de relevantă a fost şi comparaţia concepţiilor interpretative. Cristina Bugeanu era o excelentă actriţă de formaţiune clasică, jucând riguros, cu o precizie de ceasornic a intonaţiilor, expresiilor şi mişcărilor. Draga Olteanu, în schimb, aplica o concepţie mult mai modernă şi mobilă, improvizând tot timpul şi găsind mereu noi soluţii; de la o reprezentaţie la următoarea, niciodată nu era întocmai aceeaşi. Bunăoară, în tabloul nunţii, crea tot felul de interacţiuni surprinzătoare, trăgea chelnerul de barbă, strecura câte o replică nouă, derutantă, iar Dem Rădulescu marşa şi el, şi împreună dădeau naştere unor momente irezistibile. Nu e de neglijat nici momentul dansant introdus anume pentru ea, unde uluia prin felul de a-şi anihila pur şi simplu cunoscuta corpolenţă, prin mişcări de o neasemuită vioiciune şi graţie.

Anii au trecut - şi, aşa cum s-a întâmplat, din nefericire, cu atâţia mari actori din aceeaşi generaţie, şi rolurile Dragăi Olteanu-Matei s-au rărit. După ultimul ei personaj pe ecran de până acum, din "Faimosul Paparazzo" (1999, Nicolae Mărgineanu), a continuat să fie solicitată doar în producţiile de televiziune - nedreaptă limitare, căci în pofida vârstei, datele ei interpretative au rămas neştirbite.

Pe 18 noiembrie 2020, la 87 de ani, actrița Draga Olteau-Matei a trecut în neființă, dar publicul rămâne cu imaginea personajelor pe care le-a portretizat - femei puternice, ţărăncile iabraşe, muncitoarele otova, ţigăncile pline de aplomb, ţaţele parvenite, şi toate celelalte tipuri umane cu care ne-a obişnuit, în întreaga galerie a personajelor ei de neuitat.

Exploreaza subiecte similare:

Draga Olteanu Matei

Alte știri din cinema

Actorul din rolul lui Darth Vader a încetat din viață

Dave Prowse, britanicul din Bristol și fost culturist, devenit celebru pentru rolul lui Darth Vader din originalul trilogiei Războiul Stelelor, a murit la vârsta de 85 de ani

Procesul celor şapte din Chicago: caracatiţa abuzurilor

Când protestele supără puterea, în 1968 şi 2018

Relevanța Globurilor de Aur, readusă în discuție de acuzele că organizația care le decernează e „un cartel”

Plângerea ziaristei atrage atenția asupra unor manevre de culise și trezește semnale de alarmă

Avalanşă de nominalizări la Oscar 2021 pentru Netflix?

Gigantul media ar putea primi cel puţin cinci nominalizări la Oscarul pentru Cel mai bun film

Părerea ta

Spune-ţi părerea
makomomo pe 18 noiembrie 2020 23:42
RIP, se duc bunii actorii batrani, inevitabil, pacat ca raman niste incompetenti si niste amatori gen las fierbinti...

Spune-ţi părerea

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
jinglebells