Interviu realizat de Ciprian Vălcan cu Alina Diaconu (scriitoare argentiniană de origine română),**Cioran văzut de la Buenos Aires**,în Revista arădeană „Arca”,Anul XXX, nr.1,2,3/2019, traducere din limba spaniolă Ana-Maria Clep**Ciprian Vălcan:-Cum aţi ajuns să cunoaşteţi opera lui Cioran?- Alina Diaconú:-Prima carte de Cioran pe care am citit-o a fost "Ispita de a exista",în traducerea în limba spaniolă realizată de Fernando Savater.Am rămas atat de impresionată de gandirea sa iconoclastă,de profunzimea viziunii sale asupra condiţiei umane şi de minunata manieră de a o exprima literar,încat mi-am promis să încerc să cunosc persoana din spatele ganditorului cand aveam să călătoresc din nou la Paris.Locuisem în acel oraş,fusesem de multe ori să mă plimb şi să îmi văd prietenii români şi francezi de acolo,însă nu îl întalnisem niciodată pe Cioran.Cu Ionesco,în schimb,ne cunoşteam de cand aveam 17 ani şi îl vizitam mereu;despre Cioran îmi vorbiseră nişte români,în treacăt,dar numai după ce am citit acea carte am fost cu adevărat fascinată de viziunea sa filosofică şi am dorit să ajung la el.Evident că după ce l-am cunoscut,am citit aproape tot ce a scris.Mai multe dintre cărţile sale mi-au fost dăruite de Cioran însuşi,cu dedicaţii,astfel încît în prezent am o secţiune întreagă din bibliotecă destinată cărţilor lui.C.V.:-Ce aspecte ale operei lui Cioran v-au atras atenţia la o primă lectură şi care dintre acestea vi se par importante şi astăzi?-A.D.:-Ceea ce m-a atras şi continuă să mă atragă la Cioran este acel scepticism dus la extremă,o extremă care răscoleşte conştiinţa,ajunge la miezul conflictelor,ne tulbură inteligenţa şi este precum un strigăt disperat în faţa imposibilităţii sale de a crede sau de a se raporta la supranatural sau transcendent.Iar ceea ce m-a impresionat cel mai mult la el,cand l-am cunoscut personal,a fost uşurinţa cu care rsdea de tot şi de el însuşi,căldura sa ca persoană, interesul faţă de celălalt şi o extraordinară însuşire pe care am descoperit-o în spatele acelei gandiri implacabile:compasiunea sa,o sinceră şi profundă comizeraţie produsă de tragedia umană şi de suferinţa care ne marchează existenţa.C.V.:-Vi se pare îndreptăţită opinia acelor exegeţi care îl socotesc pe Cioran principalul continuator al lui Nietzsche în secolul al XX-lea?- A.D.:-Da,probabil că mulţi văd în el un continuator al lui Nietzsche,însă eu nu cred aceasta.Nietzsche era un nihilist,iar Cioran nu accepta această etichetă,el nu a fost nihilist,se considera sceptic şi într-adevăr era.Nihilistul crede în Nimic,iar scepticul nu crede în nimic.Este o mare diferenţă.Şi,din punctul acesta de vedere,marii antecesori ai lui Cioran,începand din Antichitate,au fost Pyrrhon,Pascal şi Montaigne.C.V.:-În ce fel este receptată în momentul de faţă opera lui Cioran în Argentina?-A.D.:-În Argentina,pană acum vreo 10 ani,Cioran a reprezentat un filosof doar pentru elită.Constat că după moartea sa,numele lui devine tot mai cunoscut şi cu plăcută surpriză descopăr în Buenos Aires,pe zi ce trece,tot mai mulţi „cioranofili” în locuri în care nu bănuiam şi între persoane care nu păreau să poată împărtăşi vreodată ideile sale.Aţi văzut că la colocviul de la Biblioteca Naţională (nota redactiei–"Colocviul Internaţional Emil Cioran",desfăşurat la Biblioteca Naţională Mariano Moreno,Buenos Aires) a fost multă lume interesată.C.V.:-L-aţi cunoscut personal pe Cioran şi aţi corespondat cu el.Cum era omul Cioran?-A.D.:-Am scris mult despre Cioran,l-am şi descris mult,şi în cuvantarea ţinută la bibliotecă alături de dumneavoastră şi alţi intelectuali am povestit puţin despre cum era omul din spatele scriitorului.Cand sunt întrebată aici (n.r.-Argentina) dacă Cioran era o persoană atît de pesimistă,sfioasă şi solitară cum pare din cugetările sale,răspund că era exact opusul:o fiinţă prietenoasă, afectuoasă,comunicativă şi cu un extraordinar simţ al umorului.Cand ajungeai în casa lui,te simţeai copleşit de atenţia sa,şi se vedea că e încantat că putea să îşi exprime părerea,să asculte,să facă schimb de idei,interesat să cunoască amănunte din viaţa interlocutorului său,punctele de vedere,opiniile acestuia.Întotdeauna am simţit că în spatele tuturor anatemelor sale se afla o imensă dragoste de viaţă şi un mare interes faţă de semenii săi.**
https://www.icr.ro/pagini/prietenia-...c2xMjkaXl1nhlM
https://www.youtube.com/watch?v=dZHL...-JZpsDIKWODIps