Se împlinesc 116 ani,născut în Vlădenii Făgărasului,la 16 noiembrie 1903/"Chipul nemuritor al lui Dumnezeu",**Natura omului este una desi e alcătuită din suflet si corp.Omul,ca trup,poate fi considerat ca un obiect si supus unui tratament asemenea obiectelor,dar faptul că cele ce se petrec în el sunt simtite constient si la actele lui participă si el,arată că nu e numai materie,ci trupul e unit în mod negrăit cu sufletul liber constient si cugetător si penetrat de el,rămânând ca atare totodată mai presus de starea de obiect.Nu cred că omul a ieşit din maimuţă.Sigur că nu L-a văzut nimeni pe Dumnezeu cum face pe om: cum adună pământ şi îi face trupul şi îi suflă suflare de viaţă şi aşa mai departe.Dar e o taină apariţia omului:omul nu a putut apărea aşa,din animal,din maimuţă.Este cu totul altceva:e raţiunea asta prin care judecă toate,prin care este conştient de toate.După mine,raţiunea este sensul lucrurilor care se comunică între persoane.Cu cât mă duc mai în trecut cu atât văd un om mai superior; mai superior decât omul de astăzi.Avea o înţelegere a tainei,a lucrurilor tainice omul de dinainte.Cei ce au scris Biblia sunt cu mult mai înţelepţi decât cei de astăzi;sunt în stare oamenii de astăzi să scrie aşa ceva?Cine poate întrece pe cei care au scris cărţile Bibliei?Cu cât te duci mai în urmă, cu atâta dai de oameni mai înţelepţi**/DumitruStăniloae,teolog,preot,profesor,filosof, traducător (a lucrat vreme de 45 de ani,1945-1991,la traducerea,din greceste,a lucrării "Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii"sau Culegere din scrierile sfintilor parinti-douăsprezece volume),cărturar,printre acei puţini teologi ortodocşi ale căror nume sunt dintre cele mai cunoscute în Apus,(„Părintele Stăniloae nu este marginal, nu este doar o punte între Est şi Vest,sau între ortodoxia rusă şi cea greacă.El însuşi se află în miezul a ceea ce mulţi ar considera ca fiind mişcarea cea mai trăitoare şi mai originală din gândirea ortodoxă modernă"-scrie Andrew Louth),părintele este arestat la 5 septembrie 1958,condamnat la 5 ani pentru “uneltire împotriva statului oamenilor muncii din România”,temnita la Aiud si Jilava,este eliberat in ianuarie "63,trece la cele vesnice luni,in jurul orei 11 seara,octombrie 4/1993,lucra în casa din strada Cernica nr.6,din Bucuresti,la un manuscris,care ajunsese la o mie cinci sute de pagini,cu titlul „Comentarii la Apocalipsa Sf.Ioan Teologul”/**Omul este o mare taină.Eu sunt o mare taină faţă de celălalt, deşi mă deosebesc de alţii şi fiecare se deosebeşte de alţii;fiecare este o taină de necuprins,de nedefinit.Fiecare este o taină,fiecare este mereu nou,fiecare este altfel decât altul,aşa că nu poţi să reduci viaţa persoanei la o ştiinţă precisă,aşa cum pretinde ştiinţa.Persoana e o mare taină,dealtfel şi lucrurile, fiecare sunt taine.Ce însemnează acest „este”,„a fi”cine poate să spună?**opera (însumand 90 de cărti,33 de traduceri,275 de articole teologice,22 de recenzii,16 prefete,35 cuvântări comemorative,475 articole de ziar, 17 interviuri,15 predici publicate si 60 de convorbiri sau interviuri înregistrate la radio si tv.),Părintelui teologiei dogmatice românesti pr.Stăniloae,fiind si una dintre cele mai importante teologii neopatristice ale secolului al XX-lea.În 1994,Consiliul Ecumenic al Bisericilor a alcătuit volumul Ecumenical Piligrims,editorii volumului au introdus numele său în rândul “Pionierilor în Reconcilierea Crestină” din secolul trecut.
***
"Persoana umană este creatură, dar o creatură făcută subiectul vieţii dumnezeieşti, o creatură îndumnezeită.Adâncimea persoanei umane se află în infinitatea lui Dumnezeu.Din ea (omul) soarbe bogăţia infinităţii.De aceeas-a putut spune că persoana umană e în acelaşi timp cunoscută şi apofatică.Dumnezeu (mai precis Dumnezeu Cuvântul) e Raţiune şi Cuvânt ce ni se face cunoscut şi ne-a făcut pentru a-L cunoaşte, dar e, în acelaşi timp, mai presus de cunoaştereşi ne-a făcut şi pe noi cu ambele aceste însuşiri."/-Dumitru Stăniloae,Studii de Teologie Dogmatică Ortodoxă
***
Pe data de 5 octombrie 1930,se căsătorește cu Maria (Mihu),care i-a fost tovarăsă de viată timp de 63 de ani, în familia Stăniloae se nasc primii doi copii gemeni, la 10 mai 1931 Dumitru (moare in septembrie 1931) si Maria-Mioara (moare in mai 1945), la 8 octombrie 1933 se naste Lidia,poetă si romancieră,singura fiică care a supravietuit,despre familie,căsătorie și iubire,profesorul avea a scrie**Iubirea este acea vedere din mine care,descoperind un tu, mă scoate din singurătate, îmi dă experienţa comuniunii, a prieteniei adânci, totale,experienţa că tu eşti cumine până în adâncul meu, în cele mai intime bucurii şi dureri.Familia e sfântă.Sfinţii Părinţi au lăudat la fel de mult căsătoria ca şi monahismul.Pe de o parte se recunoaşte că Dumnezeu a creat omul bărbat şi femeie;omul întreg este bărbat şi femeie.Şi de fapt ,în căsătorie se depăşeşte plăcerea trupească;vin atâtea griji,o mână de copii,ceea ce e trupesc este depăşit,dar totuşi este şi preţuirea asta;legătura completă.Eu cel puţin aşa am trăit-o.Nu mai e viaţa mea întreagă, nu mai e soţia mea;câtă sensibilitate,câtă iubire a unuia pentru altul.Se poate scrie o carte despre sfinţenia în căsătorieEu am scris în „Dogmatica”-Sfântul Ioan Gură de Aur spune:„Omul întreg e bărbat şi femeie.”Bărbatul singur nu e om întreg; femeia singură nu e om întreg;numai împreună sunt omul întreg.**
(..)
**Iubirea e lumină, pentru că e deschiderea unei persoanespre alta.Ea e înţelegere, pentru că prin ea o persoană înţelege taina minunată a unei alte persoane.Ea e sens, pentru că văzând cât de mult e viaţă altul pentru mine, văd că el îmi produce bucuria de viaţă.Precum iubirea îi leagă pe oameni, tot aşa patimile destramă legăturile dintre ei.Ele sunt fermentul dezordinii lăuntrice şi interpersonale.**Teologia Morală Ortodoxă.Spiritualitatea Ortodoxă
***
"Suntem si trup,altminteri n-am mai fi în lumea aceasta si ai acestei lumi sau dacă da, judecând la limită, n-am mai fi în măsură să comunicăm cu ea.Numai că trupeste, suntem ca lucrurile, o formă în lume, neînstare să ne „încercuim” în altă ontologie, deci să fim contrar fiintei în sine, a metafizicii, mereu în sporire, ca o continuă re-creare ca din nimic, pentru că tot ceea ce suntem, suntem întrucât simbolizăm."
***
„Pasii lui Dumnezeu calcă duduind magnific prin întreaga istorie”-Dumitru Stăniloae,in"Iisus Hristos sau restaurarea omului."
https://radioromaniacultural.ro/amin...XiuEbWzU8d-lrM