|
există o speranţă. criterionul a scos pe frampton, clasic al avangardei (ştiu că sună cum sună), deci se dezgheaţă apele. iar barry nu e singurul film din lume. văd peisaje frumoase, văd un tip atît de sictirit de viaţă, imoral, cu candoarea în ochi, deşi din aventurier s-a transformat în porc, văd toate astea şi le apreciez, dar nu destul cît să-mi placă. barry nu acaparează toată frumuseţea din lume. ce bine. altfel am fi constrînşi să-l iubim pe barry indiferent de personajul lui central, de hiper-mega.maximalismul lui care sufocă, deşi e elaborat cum nu se mai poate..
|