Eu, scurt și la subiect, ca de obicei și spre bucuria multora, anunț că tocmai am terminat În furtuni de oțel, traducerea în română a cărții lui Ernst Jünger, despre experiența sa din WWI. Pe autor, în general, mi-l recomand, dar, despre titlul ăsta, chiar nu știu ce să zic la lume... Atîta lipsă de finețe, un război atît de expirat și de urît mirositor, atîta beliciune (belicozitate?) văzută, iar nu nevăzută, ca azi, la TV - în fine, atîtea și atîtea cuvinte și expresii expirate: cai, baionete, gloanțe, proiectile, grenade de mînă, șrapnele, obuze, cratere, mortiere, baloane de urmărire... Pămînt, ploaie, tranșee, mocirlă!? Ăsta n-a fost război, sau, dacă a fost, n-au știut ce să facă cu el. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară.
__________________
Thanks to an ancient, closely guarded monastic secret, even the aged can learn to play the piano with no trouble at all.
|