Nu-s' ce-mi veni cu cateva zile bune in urma, ca am luat carticica asta, in care se povesteste, nu cu lux de amanunte ci cu amanunte de lux, cateva chestii care se intampla inca din antichitate.
Un domn, profesor, cum se distinge din iscalitura, ne introduce intr-o lume in care noi nu avem acces, pentru ca am uitat parola, dar dansul o are si ne-o daruieste si noua pentru a putea avea acces in aceasta lume necunoscuta noua.
Cartea aceasta, ceva mai mare decat o brosura, se doreste mai mult... decat o istorie oficiala, care a fost indeajuns cu destule decenii in urma.
Au crezut unii pedestri si cred si acum intr-o societate fara fundament, clasica sau neo!
Aici as putea adauga o gluma de-a mea, in ce priveste sensul mintii celeia de pe urma, o problema de care sunt adanc preocupat de multa vreme.
Gluma se refera la un caz care justifica existenta mintii celeia de pe urma.
Dar sa revenim, totusi, la carticica ceva mai mare decat o brosura!
Deci, si asta poate fi crezuta! Ca orice istorie de pana acum! Exista multe precedente! Si, apoi, spune cineva ca trebuie crezuta? Culmea e ca de obicei fanteziile sunt crezute, iar faptele reale nu! Dar asta face parte din firea papagalului!
Cartea poate fi o istorie alternativa, spre un exemplu de gluma! Pentru cineva care nu e de pe Terra, in ipoteza de mai sus, si care nu ne-a vizitat pana acum, mai exact, care nu ne cunoaste deloc, daca citeste toate cartile de istorie de aici, neconditionat va trage concluzia ca au existat mai multe Pamanturi, datorita diferentelor dintre cartile de istorie cu privire la aceeasi tema.
Ori, ca sa continui gluma, daca au venit pentru a cauta lumi paralele, aceasta diferenta poate fi considerata o dovada trainica a lor, cei preocupati de existenta acestora descoperind ca in fiecare dimensiune lucrurile se intampla altfel, conform cartii aferente. Si mai trebuie precizat ca nu se intampla functie de dimensiunea cartii.
Meseria de istoric este, astfel, tot la fel de ingrata ca si cea de cioclu, de pilda.
De fapt, aceasta carte e o istorie inedita, face parte din colectia Istorie Inedita, in format inedit, A5,5! A aparut la Editura BUREBISTA. Ce frumos suna! Bine, acum, daca ma intrebati pe mine, eu as fi dorit sa apara la editura "varza, viezure, barbat".
Cartea e asa de mica incat ma tem sa nu va divulg tot continutul ei, ca sa va las placerea de a o citi. Trebuie, insa, sa spun macar ca titlul ei este mai lung si se refera la doua popoare vechi, existente din antichitate, chinez si dac.
Intocmai ca la chimie, datorita faptului ca au valente (proprii), cele doua popoare au avut legaturi, si nu de oricare, legaturi surprinzatoare, cum spune titlul cartii.
Cultura Cucuteni este o cultura cu care ne laudam. Dar ce este?
Eu am avut prilejul sa fac cunostinta cu ea pe larg, in liceu, la franceza, mai exact cu ceramica de Cucuteni. Stiu eu ce spun, nu detaliez! E-he, au fost niste ani frumosi!
Cultura Cucuteni este o cultura straveche si vasta. Asta nu inseamna ca se refera la intinse lanuri de cucuta si nici la otrava de cucuta, folosita din abundenta in secolele trecute. La noi inca se mai foloseste (doar vorba): ce ai, ai baut cucuta? cu sensul de: hello! are you ok?
Nu se stie pana la sfarsitul frazei, dar, totusi, intentionand sa revin la aceasta carticica, voi incepe sa spun ca pe coperta sunt doua poze. Decebal este de partea romana, cealalta poza nu zic ca este, n-am nimic cu omul, dar seamana, ca stil de desen, cu una din caricaturile lui H. Malaiele sau Popas. O fi imparatul galben? O fi imparatul rosu? Sau verde? Nu, nu e vorba de semafor, la semafor culorile sunt in alta ordine!.
Oricum, o fi facut el ceva daca a ajuns pe coperta!
Tot la inceput mai spun ca relatiile romano-chineze au inceput demult, ca relatii daco-chineze.
Sintetizand, am reusit sa terminam cu coperta: de aici voi fi mai evaziv, cu permisiunea voastra, ceea ce va recomand si dvs.
A, mai e ceva! tot aici mai aflam ca nu e voie si nu care cumva sa va reproduceti cu cartea sau cu vreo parte din ea! Te trece la cartofilie (hartuire si terfelire de carti).
Ca imagine generala, e o carte pentru saraci, ieftina. Posibil sa fie drogul lor. Bogatii, dupa cum vedem la televizor, n-ar cumpara o carte asa de ieftina de frica sa nu se faca de ras din aceasta cauza.
Acum mai pot spune ca am citit cartea de ceva vreme, dar daca ea nu seamana cu ce spun eu aici, nu-i vina mea, e vina cartii!
Aceasta carte poate fi denumita placerea introducerii sau introducere la introducere la introducere la introducere, si veti vedea de ce, in continuare.
Este introducere la introducere pentru ca nu poti sa spui in 100 de pagini despre intreaga relatie atat de veche romano - chineza.
E introducere pentru ca discutia despre Cucuteni introduce discutia despre relatiile romano - chineze.
Desi mica, aceasta carte are trei parti consistente.
Inca din introducere ni se prezinta ca nu numai moldovenii au gandul la papica, asa cum rautacios afirma multa lume, ci si un profesor de la prestigioasa Universitate Cambridge, interesat de schimbul de cereale intre Europa si China (in antichitate). Dar asta nu e ceva surprinzator... la cercetatorii englezi. Totodata, din acelasi studiu suntem asigurati ca reiese existenta schimburilor comerciale (nu reiese daca au existat si schimburi de timbre) intre cele doua parti, dar universitatea citata are timp sa se edifice, daca mainifesta interes si pentru asta.
Din a doua introducere a cartii (sa existe si o a treia? ca unde mananca doi, mananca si al treilea, e lucru stiut) aflam ca si pe teritoriul Romaniei exista piramide, pana astazi inca necercetate de arheologi (astazi nu inseamna cand am scris eu asta, ci cand a fost scrisa cartea).
Se trage si o concluzie partiala, ca la istoria constructiilor civile stam mai prost, ca omenire, decat la istoria drumurilor, mult mai bine cunoscuta, de exemplu: drumul matasii, al cositorului, al chihlimbarului, al mirodeniilor, al oxidianului si, in mod special, al vinului, mai ales dacic.
Despre chinezi, momentan ni se spune ca Voltaire (nu are nimic de-a face cu priza electrica) si Leibniz (vi-l amintiti, desigur, de la frumoasele ore de matematica care se terminau prea repede) au fost interesati de cultura chineza.
Dar sa trecem la cea de-a treia introducere, cartea propriu-zisa, pentru ca ea insasi e o introducere in cunoasterea relatiilor atat de vechi romano-chineze.
Cum au ajuns dacii in China?
O mica premisa, preambul sau o semi-introducere: daca indienii au plecat la Londra, bineinteles ca si romii, pentru ca Dionyssos, zeul trac a cucerit India, au venit la capitala. E simpla similitudine, nu altceva.
Dupa Dionyssos, alti traco-geto-daci au aparut la granita Chinei, blonzi de la care asiaticii cumparau jad (fara certificat de producator, de origine necunoscuta, pe tarabe improvizate, nestandardizate).
Cert e ca tot mai multe tari scot la iveala docomentele care atesta relatiile stravechi ale europenilor cu China antica.
Cei care, de obicei, afirma "v-am zis eu?" sper ca jubileaza.
Ce este Cucuteniul? A fost dat si la ziar!
Ce trebuie sa stim despre el: culorile clubului - ros, alb, negru.
Oamenii acestor locuri sunt raspunzatori de bazele agriculturii, tehnologiei, artei, si de relatii comerciale cu alte comunitati aflate la mare distanta de ei.
Trebuie spus ca pe vasele acestei culturi se gaseste simbolul solar (soare, lumina, nu bezna), imprumutat de nemti, ce-i drept, si folosit cu alta conotatie. Dar el a fost folosit si intr-o civilizatie anterioara celor doua culturi antice, aparuta de mult, o dovada ca nu are nimic de-a face cu secolul trecut.
Cultura Yangshao (vestul Chinei) a fost contemporana Cucuteniului (estul Europei), a aparut dupa Cucuteni, a durat doua milenii, disparuta inainte de Cucuteni.
Se folosesc aceleasi culori.
Denumirea vine de la un sat, ca si la Cucuteni. La desenele de pe vase se foloseste acelasi tip de spirale.
Bun! Daca s-a inteles, putem trece la balade.
Ce nu s-a zis in carte, dar va zic doar eu acum, este ca Yangshou in limba romana inseamna Cucuteni, asta numai la nevoie, in anumite imprejurari.
Din acest exemplu al celor doua culturi aflate atat de departe una de alta, si din alte exemple, se pare ca Drumul Matasii nu a fost doar al matasii. S-a folosit cu mult timp in urma. Readuc aminte ca vorbisem mai sus de jad, de exemplu.
Dar stiti foarte bine, numele strazilor se mai schimba!
Apropo de drum, o varianta ocolitoare a sa trecea prin Dobrogea, conform unei harti chinezesti.
Iar de aici e simplu. Urmeaza o suma de dovezi care atesta vechimea relatiilor romano-chineze si ca lumea s-a vanturat in aceste spatii largi, concluzie bazata pe dovezile ramase, si intr-o parte, si in alta.
Pentru sustinere se face referire la carti romanesti si straine.
Intr-una dintre ele intalnim un fapt interesant, civilizatiile continentelor actuale sunt ramasitele unei civilizatii numite Mu, nici cu mai multi de u, nici cu mai multi de mu.
Sunt consemnate triburi dacice ajungand pana la marginea de vest a Tibetului, dragi consumatori de astfel de informatii, unii dintre ei numiti cei de dincolo de M. Caspica, cu alta denumire.
Dar exista minoritati pana si in Taiwan. Acolo, elevi ai acestei minoritati invata in scoli ca stramosii lor sunt geti veniti din Europa. Se intalneste asemanare si in traditii.
Si faptul ca Dacia apartinea imperiului lui Atilla, intins de la Urali pana in Occident, le permitea dacilor libera trecere prin imperiu.
Mai sunt daci ce au luptat in armata lui Alexandru Macedon, pe teritoriul Asiei.
N-ai cum sa negi ca si-au luat cu ei cate un vas de Cucuteni plin cu sarmale, macar. E drept, nici cum sa afirmi asa ceva! Or fi zis: daca nu ne iese cu razboiul, facem schimburi comerciale cu ei. Asta nu inseamna ca faceau schimb de oale cum faceam noi schimb de timbre cand eram mici.
In cadrul relatiilor bilaterale, interesante sunt cele doua solii antice chineze trimise de imparati spre Europa pentru aliante (de ex. cu masagetii) si ajunse si in Dacia, de la a doua dintre ele existand documente ce descriu in amanunt cele intamplate (au fost primiti de regele Decebal in anul 97).
Unele aspecte ale vizitei, ramase scrise in cronica chinezeasca, astazi sunt chiar comice, precum pasajul despre regele dat jos de pe tron (la daci), care nu punea la inima acest lucru, nici nu purta pica celui care il succeda.
Relatiile bilaterale sunt confirmate si de Seful Statului Major al Armatei Chinei, care a vizitat Romania dupa anul 1990.
Autorul acestei carti, lucru care trebuie mentionat, ne introduce si in lumea culturala chineza. El aminteste despre "Zapada in toiul verii", o poveste tulburatoare, de Guan Hanqing, un fel de Shakespeare al chinezilor, cum il denumeste domnia sa.
https://www.youtube.com/watch?v=bVYAkZyECoo
Piesa e valabila si astazi, cu toate ca acum nu e zapada nici iarna, exceptand-o pe cea sintetica.
Un capitol ce nu trebuie omis, drag noua, cu detalii foarte interesante, este cel despre Nicolae Milescu Spatarul, o personalitate marcanta, a carui viata ar trebui cunoscuta si in Romania.
Autorul cartii spune ca viata sa ar fi un consistent subiect de roman (cu mai multe valente).
Subscriu parerii autorului cartii ca ar fi subiect de roman.
Viata, intamplarile, care de fapt sunt adevarate si frumoase aventuri, ar trebui cunoscute.
De film, nu mai zic, se poate face un serial despre cresterea, descresterea si iar cresterea lui Mi-Kulai (asa se zice Nicolae in chineza) Milescu.
Viata lui, intr-o abstractiune simpatica, grafica, cu suisurile ei, arata ca un "M", initilele numelui sau. Si e romanas de-al nostru, de la Vaslui, care trebuie respectat.
Sunt unii care tot o ard cu citate de genul "trebuie sa cazi ca sa poti sa te ridici". Asta e valabila la betivi, probabil.
Nu m-am uitat sa vad daca in momentul in care oamenii aceia zic de astea privesc departe, scrutator ori dau ochii peste cap sau, pur si simplu, le reproduc mecanic pentru ca asa le-au auzit.
Omul a avut valoare si s-a ridicat. E un exemplu.
Vorbind despre cultura, este amintita cea mai completa carte romaneasca despre istoria si civilizatia chineza, un punct de plecare pentru cei care vor sa cunoasca asa cum trebuie acest colt de lume.
Si G. Calinescu a scris o carte despre China, la intoarcerea din aceasta tara.
Sunt multe lucruri surprinzatoare pe care le poti descoperi in relatiile noastre, nu le-am spus pe toate. Nu mai scriu acum, restul il gasiti in carte.
Si dupa atatea introduceri, in loc de concluzii, o introducere:
Toata treaba sta in vase
Si in viermii de matase.
Sunt simboluri, precum vezi,
Si la daci si la chinezi,
De milenii, ale vietii,
Deci, se cam pricep si getii.
De cititi, rau nu va pare,
Cartea chiar are savoare.
Prof. Dr. Mihai Popescu, Legaturi surprinzatoare: Cucuteni - Yangshao Dacia - China antica
