Originally Posted by SoX:
|
Si nu in ultimul rand, cred ca scopul este interpretat de polul receptiv, adica de noi, privitorii. Noi impunem scopul filmelor. Filmul (in special cel de astazi) e ca orice produs pe piata, in care producatorul se conformeaza cerintelor consumatorului. Poate pentru Audiard si Tarkovski, definirea scopului este dat prin expunere emotionala, dar nu pentru toata lumea este valabila aceasta perspectiva. Ce vreau sa spun e faptul ca scopul unui film nu se poate rezuma numai prin emotie.
|
Pai, da, e un anumit tip de emotie. Acel tip care iti dezvolta un anumit tip de cunoastere, care iti deschide ochii in fata transcendentului. Si de aici mai e putin pana la arta crestina ca singura forma de arta autentica, cea a lui Tarkovski, in primul rand ( si a lui Dan Puric, daca imi dati voie sa ies un pic din sfera cinemaului) .