La prima vedere, s-ar putea spune că cinematografia românească este deja abonată la premiile internaționale, mai puțin „Oscar”.
Aceasta ar putea da impresia că filmul românesc este pe calea ce bună. În realitate, este dezastru.
Nu o spun numai eu, ca impresie de spectator, o spun și cunoscătorii care dețin date concrete.
În materialul „Filmul românesc, în cădere liberă”, CineMagia, 7 ianuarie 2014, Ștefan Dobroiu făcea o analiză cu cifre exacte a situației din anul 2013:
http://www.cinemagia.ro/stiri/filmul...enticationForm
Anul acesta nu am mai văzut o astfel de analiză oficială, sau poate nu am știut eu unde să o caut, dar și-au mai spus și alții părerea:
http://www.cinemagia.ro/forum/showthread.php?t=101319 CineMagia, Filme românești 2014
Căderea liberă continuă îngrijorător! Nu mai prindem ursul de aur, ci de argint (2015), și acesta ex aequo, și nu mai ajungem pe lista scurtă peste gârlă .
Nu numai atât! Dacă cel mai vizionat film depășea o sută de mii de spectatori în 2013, în 2014 are cu 15 mii mai puțin, adică preț de 3 filme medii, nu mai punem la socoteală faptul că filmul respectiv nu e nici pe departe un film bun, ci unul care se adresează unei anumite categorii de spectatori.
Și într-un an și în celălalt, al doilea film pe listă are abia un sfert din spectatorii primului, iar mai mult de 50% au sub 3 mii de spectatori, jumătate din acestea sub o mie în 2014!
Venind vorba că anul trecut nu am avut cu ce ne prezenta la Berlin, un producător a spus: dar ce vreți, să luăm în fiecare an premiu?! Într-adevăr, ar fi fost o problemă!
Astfel, la nivel de cineaști profesioniști nu remarc niciun stres, cât timp nu li se cere socoteala încasărilor. La nivel de critică, foarte puțin, ba de multe ori se dă vina pe spectator, iar la nivel de spectator, aici e mai clar, după cum se vede!
Nu putem transfera o parte din valoarea unui film bun celorlalte filme slabe, care sunt muuult mai multe, ca să vorbim de o cinematografie înfloritoare, luată în seamă de străini la festivaluri. E drept că acolo filmele românești sunt luate cu asalt, dar de către presă sau curioși. Sunt convins că dacă ar dura mai multe zile proiecțiile, s-ar rupe filmul! Desigur, mai apar și cumpărători, dar numai pentru filmul din festival, și nu am auzit de încasări record, sau aprecieri nemaipomenite ale spectatorilor . În cel mai bun caz, încurajări ale criticilor.
Dacă ar fi să căutăm explicații, cineaștii ar da vina pe spectatorul comod care stă la televizor, lipsit de patriotism, fără bani, prost sau incult. Și totuși, sunt filme românești la care vin de 10 sau de 100 de ori mai mulți spectatori, sau străine la care vin de 500 de ori mai mulți.
Sau vor da vina pe lipsa sălilor de cinema și pe condițiile improprii de vizionare. Dar acestea nu sunt cauze, ci efecte ale încasărilor slabe.
Așa că ar rămâne în discuție calitatea filmului și adresabilitatea acestuia, dacă-mi permiteți termenul!
Aici pot să discut din poziția mea de spectator. Părerile spectatorului nu trebuie să coincidă cu ale criticului de film sau cineastului, în general, și nu se exclud, sunt complementare.
În revista CINEMA pre-revoluționară eu defineam filmul bun, ca fiind un spectacol cinematografic în care se văd personajele, nu actorii.
Între timp, se pare că lucrurile s-au mai schimbat. Tinerii vin la film pentru actori. Problema e să vină! Și vin atunci când actorii lor interpretează niște personaje.
Acum ar mai fi de văzut cum ajung filmele filme și ce trebuie făcut ca acestea să nu se adreseze doar pereților .
Eu am niște bănuieli, dar de o bună bucată de vreme nu prea mai am cu cine discuta la capitolul „Cinematografia românească”. Era o vreme când CineMagia organiza vizionări cu userii de pe forum. Unde au dispărut userii? Unde sunt moderatorii voluntari?
Interesează pe cineva să-i scoatem din amorțeală?