|
In care se vorbeste despre Takashi Miike, Apocalipsa, si cum a trecut el de o parte si de alta a nebuniei.
In 98, Miike a comis The Bird People of china (aluzie si la the peoples republic of china). Poveste simpla, onesta, clasica: un japonez ajunge in China, on a business trip. Privit ca simpla curiozitate turistica initial, este ulterior angrenat in niste relatii care il depasesc. Filmul incepe sa dea din aripi si metafore catre sfirsit, cind chinezii de pe santier isi iau zborul catre inaltimi, niste Icari (urit ca folosesc personaje din mitologia greaca in contextul unei culturi asiatice) folosind niste aripi home-made. Sigur, as putea sa vorbesc aici si despre Xiyou Ji, - sa fim tot pe teritoriul luptei cu zeul - dar am impresia ca nu am fi inteles.
Cu 'Audition' Miike a luat-o razna. Nu atit de mult ca in Gozu, pentru ca aici nu mai are tenta parodica salvatoare, ci pare a fi o poveste de dragoste cu intoarsa-din-morti care, pe final, il tortureaza pe noul ei sot (barbatul o alege in urma unui casting fals pt un film) taindu-i picioarele cu o coarda de otel, ii infige ace in ochi, etc. Pasamite, asta se intimpla pt ca maestrul ei de balet o tortura cind era mica si o marca cu fierul inrosit pe pulpa, ca pe vite. Are niste treceri de lamurire de la o stare de constiinta la alta, plus ceva atmosfera. In any case, nu am ris ca la ichii the Killer. Audition pare film pentru amatorii de anime-uri, dar nu pokemoane.
ps: Nu, pokemon nu e ce credeti voi, ci vodca cu cola.
|