[ovidiu bufnila]

CÃUTÂNDU-L PE CÃTÃLIN IONESCU PRIN AGARTHA ÎL DESCOPÃR CA FIIND ATRACTOR AL FANTASMELOR ÎN CASCADÃ ÎN TIMP CE MENTALUL SE SCHIMBÃ ACEASTA FIIND CHEIA NEÎMPLINITEI SHANGRI-LA

PRIMA EXPLICITARE
Nefiind critic. Neavând sistem. Vociferând împotriva criticii. Înfierând sistemul. Afirmând libertãþile în contra conservatorismului ºi aroganþei critice. Negãsind suficientã aceastã aroganþã. Raportând la dinamica universalã, descoperind deºertãciunea criticii. În îngustimea ei. Nereuºind ea sã exploreze. Natura textului nefiind aparenþa ei, iatã mizeria criticii.

A DOUA EXPLICITARE
Fiind scriitor. Neavând subordonare ºi nici fiind subordonat. Neavând teamã. Nefiind conservator. Nefiind ahtiat. Fiind al totalitãþii rebel în rebeliunea lui. Cãci scriitorul nu are de-a face cu aparenþele fie ele premii, fie ele cenacluri, fie a1e coame sau chelii de critici aflaþii bahic în cãutarea esenþei.

A TREIA EXPLICITARE
Cãci critice îºi este suficientã. Ea se face pentru nimic, în beneficiul nimicului, fiind blazon. Secvenþa criticã este a publicitãþii scriitorului iar nu spre explicitarea lui. Aflatã doar ca etichetã, enumerând sau etalând reuºita lui. Batjocorind înþelesurile. Vãzând în superioritatea interpretãrii academice nu mizeria ei ci þanþoºa ei trecere.

CÃTÃLIN IONESCU FIIND ATRACTOR
Întâmplãtor acest atractor poartã numele de Cãtãlin Ionescu. Din punct de vedere informaþional atractor fiind. Nu întâmplãtor aparþinãtor al unor istorii. Timpul ionescului. Tocmai de aceea îi definesc matricea informaþionalã. Tocmai de aceea caut în ficþiunea lui acea mãsurã a fabulatoriului fie el ºi numit Agarttha. Teritoriu fabulos al fantasmelor. Nu e joc de umbre iar cuþitul subþire al brahmanulul e departe de a fi cuþit ci mai degrabã vector. Asupra miºcãrii din neîmplinita Shangri-La un moment de meditaþie. Cãci textul nu e text aºa cum Cãtãlin Ionescu nu e Cãtãlin Ionescu ci rãmâne a fi descoperit ca fiind o matrice informaþionalã cu o dinamicã proprie, atractor fiind. Potrivit lui, asemenea lui se structureazã rata de evenimente. Evenimentul ca fiinþã. Iatã o posibilã deschidere a porþii Cãtãlin Ionescu acesta fiind un nod informaþional ºi nu fiinþã potrivit legii aparenþelor. Legea aparenþelor nemiloasã fiind acþioneazã asupra îngâmfatului critic, asupra majurului de la evidenþa populaþiei, asupra secþiei de votare ºi asupra mintosului de la serviciile secrete în a cãrui arondare se aflã rotirea lumilor. Îngâmfatul critic netrebuincios fiind în acþiunea de interpretare, de elucidare, de pãstrare a sensului. Cãci pentru pãstrarea sensului se jertfeºte Cãtãlin Ionescu hãlãduind prin Agarttha, cãutând-o spre a o penetra. Cãci Agarttha ionescianã este vulva. Nu spre deliciul vulgului. Nu spre victoria orgasmului. Nu dansul acoperã cu vãl orgasmul cãci rotirea este nu a femeii Rhadna ci a spinului. ªi analiza ºi interpretarea ducând în final la aflarea sensului de rotaþie. Cãci Ionescu cu prenumele Cãtãlin fiind atractor creeazã aparenþe pe care criticul îngâmfat o poate numi prozã, nuvelã, text mai lung, viciind ºi elucubrând. Asupra formei. Asupra sensului.

APARENÞA NUMITÃ PERSONAJ PÃCÃLIND LECTORUL
În fine, Cãtãlin Ionescu asumându-se a fi în plinãtatea existenþei ca fenomen. Fiinþarea lui cotidianã nefiind alterare a sensului de rotaþie ci rãgaz. Întrebându-mã cum de se compun atâtea forþe, nu doar patru universale, formând fiinþarea, guvernând fiinþarea numitã, spre uzul profanului, Cãtãlin Ionescu. Cãci nefiind personaje la Ioneacu vom vorbi despre perfidia aparenþei pãcãlind lectorul. Atractor fiind, liniile de forþã ar putea fi numite. Li s-ar putea atribui nume. În acest fel ascunzând structurile informaþionale care nimic nu au de-a face cu textul. Acesta nefiind un text de cenaclu ºi nefiind al autorului sãu. Cãci romanul fie el de unul sau de multiplul lui unu este doar suport, nefiind ficþiune, ficþiunea abia urmând ºi nu liniar, adicã dupã.

ASUPRA FIINÞÃRII CA FIINÞÃ, FIINÞA FIIND CÃTÃLIN IONESCU
Sigur cã Bufnilã îºi asumã riscul, acesta nefiind risc ci o stare a dinamicii mentalului sãu. Asemenea lui, Cãtãlin Ionescu este un mental compus din linii de forþã. Oprindu-ne, îngheþând de fapt în aceastã fazã informaþionalã, sã gãsim de cuviinþã a spune cã fiinþa Cãtãlin Ionescu se expliciteazã prin aceastã înºiruire de spaþii albe ºi negre, Agarttha fiind. Cã nu demultiplicarea zeilor cã nu centralizarea adoraþiei ar fi cheia ci mentalul. Dar ce este mentalul dacã între el ºi Bufnilã, dacã între el ºi Cãtãlin Ionescu, dacã între el ºi voi se aflã fractura? Cãci fiinþa în fiinþarea ei nu solicitã interpretarea potrivit cãreia ar fi miºcare nudã ºi vulgaritate. Fiinþarea nici nu are în clin ºi-n mânecã cu încercarea criticului nefiind trebuincios asupra interpretãrii el povestind sau adãugind sau rescriind Neîmplinita Shangri-La.

DESLUªIREA FIINÞÃRII, FIINÞA FIIND CÃTÃLIN IONESCU-HÃLÃDUIND-PRIN-AGARTTHA
Cãci nu oficiul stãrii civile are cheia aºa cum nu o are nici secþia de votare nici supraveghetorul care numãrã sau condica de prezenþã preschimbatã în cartelã magneticã. Pentru cã a numi nu este fundamental ci poate, cel mult, pãgubos. Cãtãlin Ionescu-hãlãduind-prin-Agarttha pare a explicita, mai mult a incita lectorul în a se demultiplica. Nemaifiind mai multe fiinþe ci doar una singurã. La capãtul orgasmului fiind Cãtãlin Ionescu, descoperirea mea fiind. Cãci nu pot vorbi despre natura scriitorului nevorbind despre dinamica sa. Cãci nu pot numi scriitorul fãrã sã numesc chinul sãu, zvârcolirea sa în încercarea sa de a fi fiinþã. Cãci fiinþarea este un raport. ªi cã zicând aceasta gãsesc de cuviinþã sã zic cã fiinþa Cãtãlin Ionescu este un raport dinamic între ceva ºi altceva. Cãci aceasta îmi comunicã textul lecturându-l, adicã asumându-l vulgar prin lecturã. Cã decodificarea la lecturã ar fi o superbie, o mare înºelãtorie.

ACEASTA FIIND CHEIA
Eu nu purced în acest orgasm al fiinþãrii cãutând polemistul de serviciu. Nu purced în a explicita ºi asuma cãutând servilul sau golanul de lux nãrãvit prin cenacluri oficiale gata sã ridice osanale sau sã arunce diatribe. Nu purced întru fiinþarea Cãtãlin Ionescului spre a descoperi la barã vreun avocat, vreo curviºtinã mucoasã gata-gate sã-mi vorbeascã despre prozodie ºi cânturi. despre sutanã, despre Graal, despre ochiul care poartã numãrul trei, aici fiind rãspântia în care se pierde vulgul. Cãci purtând al treilea ochi e ca ºi cum ar fi o fracturã. Ar fi o frontierã. Cãci Agarttha nu e dincolo. Cãci Agarttha e doar motiv.

O ULTIMA EXPLICITARE
Aceasta fiind încã cheia. Una dintre cele mai teribile fraze ale fandomului. Cheia fiinþãrii fiind. Descoperitã de Bufnilã care se cocoºeazã prin textele ionesciene. Prin volutele informaþionale ale lui Cãtãlin Ionescu tânjind, cãutând, aflându-ºi singurãtatea în aºa-zisul joc de umbre ºi lumini care joc nu mai e necesar, nu e suficient, nefiind. Nefiinþa neînsemnând negarea fiinþei la Cãtãlin Ionescu el asumându-ºi nefiinþa, construind-o, deconstruind-o, sistematic, matematic, pervers. Cãci el gãseºte în nefiinþã, în nemiºcare ºi negândire ca proprietate a fiinþei aceastã memorabilã frazã aflatã la pagina 83 din romanul MOTOCENTAURI PE ACOPERIªUL LUMII, volum al miºcãrii „Quo Vadis“, editat de Karmat Press în anul 1995 (fãcând o simplã glisare, 666). Nefiind însã numãrul fiarei ci mult mai mult, în cãutarea coincidenþei fiind, cãutând incidenþele, conspiraþiile, încântãtoarele. Încântãtoarele fiind fantasme în cascadã avându-l ca FIIND pe Cãtãlin Ionescu. ªi iatã memorabila frazã:
„Am încercat sã meditez, dar mentalul meu se schimbase, se modificase ºi ºtiam cã încercarea mea era fãrã izbândã, deºi eram liniºtit ºi curat“.

MÃ OPRESC SÃ ADMIR ACEASTÃ FASCINANTÃ FRAZÃ
Este.

VORBIND DESPRE MENTAL CÃTÃLIN IONESCU FIIND LOCUIT?
Adicã descoperind locuirea. Cãci aceasta este chestiunea. Locuirea fiinþei. Fiinþarea înseamnã locuire. A te locui. Sau a te înlocui. Cãci a te înlocui nu înseamnã oare o schimba mentalul? Numai cã Ionescu cu prenumele Cãtãlin este înlocuit prin înlocuirea mentalului sãu, adicã fiind un altul. Un al doilea sau chiar al treilea dacã ar fi sã fim de acord cã nu fiinþeazã un singur Cãtãlin Ionescu chiar dacã existã un singur Cãtãlin Ionescu. Cãci fiinþarea este a seriei în timp ce existenþa, ca istorie fiind. Nefiind aparenþele, nemaitrebuind sã ne prostituãm vorbind despre personaj ºi despre dramã, despre stil ºi despre vorbirea frumoasã, dialogul nefiindu-ne trebuincios.

NEFIIND DE TREBUINÞÃ MENTALUL
Înþelegând prin aceasta cã Ionescu purtând prenumele Cãtãlin pune pentru prima oarã în (acest) fandom chestiunea utilitãþii mentalului el fiind predispus schimbãrii înlocuind. În locuirea sa, mentalul trãdeazã. Este altul. Nu unul numit. Ci un fenomen al fiinþãrii fiind. FIINDUL, ca fantasmã. Atractor, Cãtãlin Ionescu. FIINDUL se multiplicã procedând le structuri informaþionale sau se demultiplicã în mai multe locuri fiind. Sub forme variate, instrumentând variaþia, transpunerea, tranzienþa. Nefiind de trebuinþã mentalul, rãmânem ai tranzienþei sau ai transpunerii. Fãrã formã. Lipsiþi de soliditatea fondului. Variaþia ia locul fondului locuindu-l. Tranzienþa ia locul formei locuind-o. Transpunerea este însuºi scriitorul Cãtãlin Ionescu. Fantasmele se succed în cascadã aceasta fiind liniaritatea noastrã ca fiinþã spre a putea explicita în acest fel NEÎMPLINITA.

ÎN ABSENÞA MENTALULUI, FIIND CÃTÃLIN IONESCU ATRACTOR
Mentalul absent. Fiindu-ºi de ajuns, locuindu-se pe sine ca mental ºi nefiind al celui numit Cãtãlin Ionescu, al celui numit Bufnilã sau al celor numiþi, voi, lectori. Mentalul nefiind, cine ne locuieºte. Pare a fi, afirm vulgar, întrebarea. De cine suntem locuiþi ºi când am fost în-locuiþi. A înlocui e ca ºi cum te-ai lãsa cuprins de un loc sau 1-ai cuprinde pe dinãuntru. Ca ºi cum te-ar transpune. Cãtãlin Ionescu fiind atractor de situaþii, acestea fiind fantasme în cascadã, nu una dupã alta ci în miºcare fiind ºi în tranzienþã.

CÃTÃLIN IONESCU ÎN CONTRA FANDOMULUI
A fi în contra nu împotrivã ci a propune, a descoperi, a ilumina înainte mergãtor. A fi în contra nu presupune un regim al adversitãþii ai a fi înainte, descoperitor. Din acest subtil ºi extrem punct de vedere, Cãtãlin Ionescu descoperã ºi pune în funcþiune VARIAÞIA, TRANSPUNEREA ªI TRANZIENÞA. Locuindu-le cu fantasme.

ATRIBUIREA DE SENS
Datã spre lecturã lui Bufnilã, Neîmplinita nu este a criticului ofrandã. Nu aparþine iubirii ci structurilor dinamice fracturate ºi în cãutarea unui locuitor. Textul fiind structurã informaþionalã asemenea unei cochilii. Elementul oceanic este propriu lui Cãtãlin Ionescu nu prin cuvânt ci prin starea informaþionalã. Cãci NEÎMPLINIT este oceanul în afara numelui sãu. Atribuirea de sens se face prin VARIAÞIE, TRANSPUNERE ªI TRANZIENÞÃ. Cãtãlin Ionescu e primul din (acest) fandom care procedeazã la dez-locuirea sa prin aceste proceduri. Afirmându-ºi libertãþile în contra conservatorismului ºi aroganþei critice.