Cinemagia Forum - View Single Post

gionloc · 08 Jun 2009, 08:44

@ halebardul

- sper si io sa mute careva discutia la locu ei!

intr-un fel asa e, cind apar categoriile astea - personaj negativ ersonaj pozitiv - apare si manipularea. baubaul din mdl in primul rind e pus intre paranteze de titlu. stiu ca va muri, nu stiu cum, moartea oricum e un eveniment exterior vietii (nu ma atinge pe mine, ci pe ceilalti, pe cei care mor), asa ca vreau sa vad cum. dar cel mai important e ca in proximitatea mortii istoria ajunge in mod natural, intr-o poveste din care autorul s-a retras (pe cit posibil in cinema). povestea o rezolva personajele si rezultatul e o consecinta a intreprinderilor lor. realismul tine de atitudinea pe care ti-o induce filmul. e dureros finalul, dar nu emanipulare fiindca filmul nu te poarta acolo din perspectiva lui L sau a altcuiva. si eu eram morcovit la film, dar nu din cauza ca voiam sau nu sa moara L, sau fiindca ardeam fiindca x se da la y sau mai stiu eu ce. ci fiindca atunci cind am inceput sa gindesc din perspectiva fiecarui personaj, m-am trezit in afara povestii, judecind cele de pe ecran, si raportindu-ma la faptele de acolo, la situatii raele cunoscute, la viata mea, rationind, am inceput sa constientizez ca lumea nu e roz (ca sa mai scurtez

). eu, ca spectator, m-am simtit abandonat in sala de cinema, pus in fata unei povesti care nu ma cauta pe mine, nu imi cauta sentimentele, ci 'se spunea' pe sine, eu asistam la derularea ei si, eventual, ma raportam la ea (rational). nu a fost loc de identificare fiindca nu traiesti perspectiva cuiva.
in 432 traiesti o perspectiva, si'nca cum... caza emotiilor nu e ca bebe vrea sex (oricum bebe asta e foarte tare, baga un un-doi cit ai zice peste! realism? nu, mai repede realism dramatic, adica poveste care discuta o ralitate cindva posibila, intr-o lume data, dar nu in termenii realismului estetic - ca interpretare a realitatii -, ci in termeni dramatici), sau ca prietenu otiliei e tembel, ci ca tu, ca spectator, esti pus intr-o pozitie din care vrei ca otiliei sa i se gate cu bine intreprinderea!
mie imi pare un demers la fel de valabil dpdv cinematografic precum cel realist 'pur', doar sa fie asumat ca atare.

08 Jun 2009, 08:44	#149
gionloc Guru Join Date: Apr 2004 Posts: 1,105	@ halebardul - sper si io sa mute careva discutia la locu ei! intr-un fel asa e, cind apar categoriile astea - personaj negativ ersonaj pozitiv - apare si manipularea. baubaul din mdl in primul rind e pus intre paranteze de titlu. stiu ca va muri, nu stiu cum, moartea oricum e un eveniment exterior vietii (nu ma atinge pe mine, ci pe ceilalti, pe cei care mor), asa ca vreau sa vad cum. dar cel mai important e ca in proximitatea mortii istoria ajunge in mod natural, intr-o poveste din care autorul s-a retras (pe cit posibil in cinema). povestea o rezolva personajele si rezultatul e o consecinta a intreprinderilor lor. realismul tine de atitudinea pe care ti-o induce filmul. e dureros finalul, dar nu emanipulare fiindca filmul nu te poarta acolo din perspectiva lui L sau a altcuiva. si eu eram morcovit la film, dar nu din cauza ca voiam sau nu sa moara L, sau fiindca ardeam fiindca x se da la y sau mai stiu eu ce. ci fiindca atunci cind am inceput sa gindesc din perspectiva fiecarui personaj, m-am trezit in afara povestii, judecind cele de pe ecran, si raportindu-ma la faptele de acolo, la situatii raele cunoscute, la viata mea, rationind, am inceput sa constientizez ca lumea nu e roz (ca sa mai scurtez ). eu, ca spectator, m-am simtit abandonat in sala de cinema, pus in fata unei povesti care nu ma cauta pe mine, nu imi cauta sentimentele, ci 'se spunea' pe sine, eu asistam la derularea ei si, eventual, ma raportam la ea (rational). nu a fost loc de identificare fiindca nu traiesti perspectiva cuiva. in 432 traiesti o perspectiva, si'nca cum... caza emotiilor nu e ca bebe vrea sex (oricum bebe asta e foarte tare, baga un un-doi cit ai zice peste! realism? nu, mai repede realism dramatic, adica poveste care discuta o ralitate cindva posibila, intr-o lume data, dar nu in termenii realismului estetic - ca interpretare a realitatii -, ci in termeni dramatici), sau ca prietenu otiliei e tembel, ci ca tu, ca spectator, esti pus intr-o pozitie din care vrei ca otiliei sa i se gate cu bine intreprinderea! mie imi pare un demers la fel de valabil dpdv cinematografic precum cel realist 'pur', doar sa fie asumat ca atare.