[gionloc]

@ halebardul

pai uite:
in mdl acelasi personaj e vazut din mai multe puncte de vedere - vedem ca L sufera, dar cind mere la doftor si doftoru are drepate - el l-a pus sa bea, el i-a adus ulceru-n corp, el i-a nenorocit ficatu. si vecinii au oarecare dreptate in felul in care il judeca. apoi, il plimba de la un spital la altu, da ba unu e prea plin de la un accident, ba aia nu pot face acu nustiuce, ba e nevoie de o radiografie speciala... in acelasi timp puiu 'nu intervine' in poveste sa ne scormoneasca chieptu - nu arata stomacu perforat de ulcer, de exemplu. tot zicea Pitbull ca filmul era magistral daca statea camera inca 10 secunde pe moaca lu Lazarescu.... ba io zic ca e bine ca nu a stat, ca poate murea personaju in cadru si ne podidea plinsu! asa nu stim exact si ramine sa meditam. si toata nebunia morala (sau dramatica) de-aci vine, din faptul ca noi meditam asupra unor intimplari care nu-s exagerate in nicio parte. toti au dreptate si din dreptatea fiecaruia iese un rahat.
la mungiu nu-i asa - fetele is tinere, a gresit si gabita, sistemu e de cacat, tre sa ii dam o sansa, tre sa ii iasa afacerea... dar, hop, ala e ghiavolu in persoana, vrea sa faca sex cu fetele nenorocitu', oribil, dureros... asta e manipulare, sentimentele tale is jucate de autor, personajele la fel...

@ Leo

da, stiu ce zici, da io altceva vreau sa arat... inca nu stiu termenu care ar aduna mai bine ideile mele. saptamina viitoare, cind oi scrie despre film, o sa staruiesc mai mult pe aspectu asta.

da' faza e asta:
e clar - anghelache il ia pe cristi intr-o plimbare maieutica (chiar el, sefu, o spune). bon, asta tine de didactica, normal.
dar pina atunci, privind retrospectiv - cristi nu are parte decit de momente de acest gen:
discutia 1: cu colegul, despre fotbal tenis - avem o prima definitie a legii intr-un caz particular, o definire care tine de simtul comun...
discutia 2 - cu procuroru - despre calitatea de interpret a legilor - unii o au, altii, cum e el, tre sa o aplice.
discutia trei - cu sotia - despre definitii, sensuri, anafora, bla bla.
discutia 4 - cu sotia - despre legi gramatice...

(problema lu cristi vine din faptul ca tre sa se situeze inte legea actuala, scrisa in codu penal si o interpretare personala bazata pe experiente personale... nu e doar atit, dar nu mai insist aci)

toate disccutiile (1 2 3 4) pregatesc climaxul - or toate astea nu is cumva o lectie pe care regizoru o da personajului sau si, implicit, noua, fiindca sintem alaturi de el in istoria de pe ecran? si asta e realism? cele doua planuri-secventa din final is realiste? mie imi suna a teatru absurd pina in maduva oaselor!.... eu ma leg de realism fiindca in prima interventie de dupa proiectia din competitie el a spus ca filmul e construit prin raport la realitate si ca vrea sa fie realist.
pina si incadrarea lui bucur in secventele din oras sau in final cu anghelache vorbeste, ofera sensuri, instruieste!