Originally Posted by gionloc:
|
mdl e dramatic, insa nu e un dramatism cautat pe ecran (ca la mungiu), ci el (dramatism - convulsie, morala, sensuri) apare la intilnirea spectatorului cu filmul (in staruirea reflexiva a spectatorului asupra celor de pe ecran). in mdl nu sint stari si sentimente dictate, sint stari si sentimente la care spectatorul ajunge prin efort propriu, meditativ, asupra filmului. de-aia ii zic realism 'pur' (sau estetic), fiindca nu manipuleaza spectatorul dpdv sentimental, in drama.
|
e ciudat sa faci diferenta asta intre mdl si 432 in privinta "manipularii sentimentale"
amandoua se vor destul de detasate de "focarul" dramei ca sa zic asa: boala lui Lazarescu si avortul Gabitei, si fac asta prin intermediul unui "sustinator al eroului dramei". Respectiv nu urmarim direct situatiile dramatice prin care trec Lazarescu si Gabita, ci prin intermediul asistentei de pe salvare respectiv a prietenei Gabitei - Otilia.
Si la o adica, parca la Lazarescu e chiar mai putin intermediata, suntem mai mult direct cu personajul decat in 432, unde ce se intampla este relatat prin ochii Otiliei (mai putin momentul cand ii "plateste" lui Bebe, dar asta e alta discutie)
In sensul asta, cred ca 432 este (sau s-a incercat a fi) - mai rece, mai pur observativ decat MDL, care tine aparatul scai de domnul Lazarescu pana cand moare de tot (ma rog, asa, asimptotic).
Cum manipuleaza inspre drama 432 mai mult decat mdl, ca nu pricep?
daca "focarul" dramei e in alta parte (limitele sistemului medical de oriunde, oricand, umanitarismul-camaraderia in MDL respectiv draconismul sistemului medical comunist, solidaritatea, intrajutorarea subterana de atunci si iar camaraderia in 432) atunci trebuie o alta discutie.
Dar in premisa de mai sus, 432 pare mai rece, mai detasat decat mdl.