@ KLEIN & PROLETAR
pai fiti atenti:
m-a emotionat foarte mult filmul (l-am revazut aseara), m-a indignat nedreptatea fata de micul Antoine, m-a stupefiat atitudinea parintilor lui total dezinteresatI, m-a frapat prezenta la scoala de corectie a unor copilasi care aveau 3-4 anisori si 60 cm inaltime (am zis impreuna cu prietenul meu, in acelasi timp: OMG, ce e cu aia atat de mici la puscaria asta de scoala de corectie), m-au amuzat o multime de lucruri. E un film atat de limpede, de curat in exprimare, are un scenariu atat de puternic de ai zice ca se sprijina pe pilonii universului....e un film frumos, frumos, frumos, o zic din toata inima, te rog sa ma crezi. Problema nu tine de film ci tine de mine....imi plac lucrurile mai complicate, imi place filmul sofisticat, imi place FILMUL DE FITZA ca sa ma exprim asa.... imi plac subtilitatile, intertextualitatile secrete, nu-mi place sa mi se dea pe tava, mura-n gura....vreau sa ma doara capul cand ma uit la un film, sa ma provoace
400 coups nu m-a provocat, m-a emotionat, induiosat, bucurat si totul, inafara de provocat....
