[Ipu]

Nu mă interesează să te conving pe tine. Cei care citesc își dau seama singuri dacă am sau nu dreptate când scriu că i-ai tratat pe oameni într-un mod nedrept și rușinos numai pentru că nu aveau aceleași opinii cu tine (care în mare însemnau susținerea fără rezerve a unui ins care ne-a izolat complet de lumea civilizată, care ne bagă în conflicte cu cei cu care de-abia ne împăcasem, care depopulează Basarabia de români, care îi expune pe românii din Ardeal pericolelor pe care le credeam îndepărtate, care participă la conferințe unde panourile sunt toate numai în maghiară și stă la masă cu cei mai nerușinați inamici ai Neamului Românesc ș.a. ș.a.)

Tare mi-e teamă că pentru tine „iubirea de țară” reprezintă (și) tot ceea ce poate fi mai mistic și mai reacționar în ea: dreptul(/datoria) urii față de cei care nu-ți îndreptățesc opiniile, afirmarea sinelui și condamnarea celuilalt. Pentru mine, această „Țara” este libertatea de a iubi întreaga Umanitatea în limba mea. N-am nevoie de altceva.